Așa că am putea începe acestea notițe săptămânale, tot pe baza datelor istorice FEIN dobândite de peste patruzeci de ani și monitorizate continuu de cătreObservatorul Ornitologic Arosio cu aplicarea aceleiaşi metodologii care, an de an, le face considerate drept „unicum” pe Sturzul cântec și care datează din 1940, după cum arată studii recente ale lui Sergio Scebba, Walter Sassi și alții. De aici trebuie remarcat că în ziua ploioasă de 15 octombrie - așa cum sa întâmplat deja de-a lungul timpului - s-a remarcat o mişcare mai mult decât pozitivă a acestui turdid care şi-a început continuu şi consecvent mişcarea din 3 octombrie şi în acest fel s-a desfăşurat concomitent în sudul Franţei şi de-a lungul coastelor greceşti.
Pe scurt, o plecare aproape simultană din nordul Europei către țărmurile sudice calde. Datorită și colaborării altor observatori și entuziaști, putem considera apoi că și alte specii, aproape absente în ultimii ani, au apărut în număr excelent. De exemplu pițigoiul de cărbune, peppola, frosone și siskin. Este interesant de subliniat că migranții trans-saharieni, cum ar fi grâul de nord, sunt încă prezenți în zonă. Pasul Colombaccio este, de asemenea, excelent, dacă nu excelent, unde în centrul Italiei migrația sa provoacă numeroase stoluri în mișcare.
Satisfăcător, mai ales în nord, cel prima apariție a Redwing și Woodcock, în timp ce în mediul rural din unele regiuni italiene, Alarkurile și Pispolele se găsesc în număr bun. Aceeași situație s-a remarcat și pentru Graurul și Mierla în teritoriile congeniale acestora, în timp ce pentru Becatina comună și anatide în general, nu există nimic special de raportat. Saptamana s-a incheiat astfel cu ploi care au afectat nordul Italiei si vreme buna cu temperaturi peste norma in centru si sud (ANUUMigratoristi).