Controversa asupra chestiunii Rezervației Pantani Longarini, zona mlăștinoasă siciliană situată în raioanele Ispica (RG) și Pachino (SR); Gennuso vrea claritate din partea Regiunii.
Parlamentarul regional sicilian, Giuseppe Gennuso, răspunde la știrile scurse în ultimele zile după întâlnirea dintre unii deputați siracusani, consilierul regional pentru mediu, Alessandro Aricò și directorul departamentului Giovanni Arnone, și afirmă „Nu pot fi redefinite limitele zonei B a Pantani Longarini dincolo de o anumită limită, după cum s-ar dori să se creadă”.
Continuând, explică Gennuso, „Pretinsul acord pare mai degrabă o ieșire demagogică pentru a câștiga favoarea lumii agricole în detrimentul vânătorii, în condițiile în care Departamentul de Mediu precizează că Zona A, care include întinderile de apă, este de neatins, excluzând vânătoarea. la cele acvatice, puternic tradiţionale în aceste părţi. În acest fel am dori să trecem drept ecologism risipa de bani publici pe care o presupune gestionarea unei rezervații naturale, mai mult în detrimentul economiei zonei cu pierderea locurilor de muncă în sectorul agricultură, vânătoare și antreprenoriat”.
Potrivit lui Gennuso, constituirea rezervei ar reprezenta o cheltuială publică suplimentară și inutilă întrucât zona este deja identificată printre siturile „Natura 2000”, deci ca zonă de protecție specială (APS) și ca sit de interes comunitar (SIC). , unde atât activitățile de vânătoare, cât și cele agricole sunt bine reglementate în mod restrictiv prin decretul național din 17 octombrie 2007, deci un teritoriu deja bine protejat.
Comentând această problemă, Gennuso afirmă: „Impresia care reiese din ultimele zvonuri este că încercăm să evităm cele patru contestații la TAR Catania pentru anularea decretului, stabilit pentru 5 decembrie și promovat de asociațiile de vânătoare, de către fermierii consorțiului IGP din Pachino, de către antreprenori privați și chiar de către Municipiul Pachino”.
În ceea ce privește contestațiile TAR Catania, parlamentarul regional explică: „Aceste contestații au șanse mari să fie acceptate din diverse motive. Decretul de înființare a rezervației trebuia, între timp, emis în termen de un an de la decretul de aprobare a Planului regional al parcurilor și rezervelor nr. 970/91, iar în schimb a ajuns cu mult peste timpul maxim, când teritoriile identificate pentru instituirea Rezervația au suferit acum modificări semnificative, de natură să le facă să piardă toate cerințele necesare impuse de legea regională a parcurilor și rezervațiilor. De asemenea, acest decret nu putea fi semnat de directorul Departamentului, ci de consilierul regional competent”.
În concluzie, Gennuso critică: „În sfârșit, o rezervă mozaică, formată din mai multe teritorii neînvecinate, nu este prea potrivită pentru gestionarea echilibrată a unui teritoriu”.