Sălbăticie: Abruzzo, considerentele Asociației Italiene pentru Sălbăticie cu privire la moartea unui alt urs marsican.
Încă o dată acum toată lumea se va întreba de ce și încă o dată nimeni sau puțini nu vor înțelege motivele (în afară, ca de obicei, singurii care cunosc cu adevărat ursul și teritoriul lui și care îl trăiesc: locuitorii locului) și vor propune soluțiile fanteziste obișnuite pentru ca aceste fapte să nu mai trebuiască să se repete. Vor fi cei care vor cere limite de viteză, niște afișe și poate trupe sonore pe toate străzile Parcului și în vastul său împrejurimi. Toate soluțiile pe care atunci nimeni nu le va respecta (cum se întâmplă în toată Italia!), inclusiv, deseori, inclusiv poliția și autoritățile; soluții care, prin urmare, nu vor rezolva deloc problema.
Nimeni (sau câțiva) nu va întreba: DAR DE CE A FOST INVESTIT URSUL ÎN UN LOC ATÂN DEPARTE DE LOCURILE DE IARNĂ, LÂNGĂ CARE TREBUIE APROXIMATĂ ÎN ACEST SEZON? Locuri care sunt aproape toate foarte mult în Parcul Național; fie doar pentru că la altitudini mai mari zăpada face posibilă o protecţie eficientă în perioada de hibernare.
Răspunsul este foarte simplu, prea simplu. Atât de simplu încât multor ecologisti și cărturari nu le place: URȘII SUNT ÎN AFARA PARCULUI PENTRU CĂ UMBĂCĂ ÎN CĂUTAREA ACEEI MÂNRANȚE DE CARE AU NECESARE EXTREMĂ ÎN ACEST SEZON ȘI CARE NU GĂSEȘTE MAI MULTE ÎN HORINIILE PARCULUI! Nu acele resurse alimentare de origine naturală din care abundă Parcul, după părerea savanților din toate timpurile (inclusiv eu); ci acele resurse de hrană de origine antropică care nu se mai găsesc în Parc pentru că nimeni nu mai cultivă și unde nimeni nu mai pasește cu turmele de oi și capre ca pe vremuri. Resurse cu care ursul este obișnuit de mii de ani. Fără a ignora că acestei probleme i se alătură necesitatea de a avea oaze de liniște în interiorul Parcului, cel puțin acolo unde mai există resurse alimentare care îl țin acolo (ramneți).
Fie Parcul intervine direct pentru a suplini aceste neajunsuri, încurajând o revenire la o ruralitate în pericol de dispariție la fel de mult ca ursul, și încurajând astfel și o economie în declin (care este strâns legată de turism), fie în curând Ursul Marsicano vom va citi doar mai multe în rapoartele savanților; care, iarăși la prețul mare cu care ne-au obișnuit mulțumită fondurilor europene (niciodată necesare pentru acțiuni concrete și decisive precum cele indicate mai sus!), vor veni să ne ofere versiunea lor cu autoritate de ce a dispărut!
Frank Zunino
Secretar general al AIW
(25 octombrie 2013)