Asociația Italiană pentru Sălbăticie, încă pe lup în Valbormida.
Prezența lupului în Val Bormida poate fi considerată acum stabilă, iar acest lucru este demonstrat de raportările din ce în ce mai frecvente ale exemplarelor văzute, multe dintre ele în vecinătatea orașelor și chiar în interiorul acestora (cum ar fi cazurile recente de la Roccavignale). Sosirea lor din Piemont (adică din Franța, unde probabil a început repopularea) fusese prezisă pe scară largă de către subsemnatul: există comunicate de presă și articole lansate în ultimele decenii pentru a demonstra că așa s-ar fi încheiat. Astăzi „monitorizarea” prezenței sale va fi de puțin folos, decât pentru a stabili că în curând vor fi prea mulți lupi și va trebui să decidem cum să intervenim pentru a le reduce numărul.
Cu siguranță le va fi de folos celor care au obținut miile de euro de finanțare publică să o facă și să studieze și activitățile de prădăre și sociale la fel de învechite (acum se știe totul despre lupi): cheltuielile obișnuite inutile care se fac la noi ( inutil, cel putin pentru Societate in ansamblu)! Pentru că adevărata problemă, dacă este ceva, este comportamentul acestor lupi „ciudați” care au atâta familiaritate cu omul.
O altă problemă fundamentală este însă și faptul că această populație de lupi de fenotip clar central european (și sperăm că nu există exemplare din alte origini, după cum au dedus clar unele fotografii și filmări din trecut) va polua originală și de multă vreme păstrată în ciuda masacrelor din trecutul îndepărtat, din Apenini, mai cunoscută sub numele de subspecia sudică (Canis lupus italicus), din care chiar și cei care se ocupă de lup sunt mereu dornici să precizeze importanta sa biodiversitate și, prin urmare, că de păstrare a integrității sale genetice. Dar se va putea conserva biodiversitatea lupului italian, cu această invazie teribilă a „orice lup atâta timp cât există un lup” care vine la noi dinspre vest și care se extinde din ce în ce mai mult spre est, atât de-a lungul Alpinului. lanț și spre Apenini? Aceasta este, cel puțin pentru noi, naturaliștii, adevărata problemă.
O a treia problemă, la fel de gravă, este reprezentată de prădarea animalelor domestice (inclusiv a câinilor de companie), pe care cu siguranță nimeni nu va dori să le plătească atunci când vor atinge (ca și în Toscana) cifre astronomice; și apoi există riscul întotdeauna negat, dar pe scară largă imaginabil, de atacuri asupra oamenilor; iar încrederea față de om pe care o demonstrează acești lupi ne face să înțelegem că riscul trebuie cel puțin formulat ipoteza, tot pe baza unor fapte care s-au petrecut deja în altă parte, ca să nu mai vorbim de trecut, chiar dacă este negat cu încăpățânare din principiu.
Acestea sunt lucrurile care ar trebui monitorizate: orice altceva aduce doar apă (eufemism, evident) celor care monitorizează această nouă populație de lupi.
Și în curând aceeași politică care a făcut demersuri pentru a călări business-ul Life Projects (bani europeni!) va trebui în curând să facă față protestelor oamenilor pentru acest incomod (și, naturalist vorbind - dar numai pentru cei care nu sunt ipocriți -, inoportun) prezenţă.
Frank Zunino
Secretar general al Asociației Italiene pentru Sălbăticie
(6 martie 2015)