Asociația Italiană pentru Întindere: în Abruzzo încă un urs mort a lovit în timp ce traversa autostrada Roma - L'Aquila. Sunt necesare urgent măsuri eficiente.
Sa întâmplat din nou. Nu de-a lungul drumurilor care traversează Parcul Național Abruzzo, ci de-a lungul uneia dintre principalele autostrăzi din Italia: Roma-L'Aquila. Un alt urs marsican mort, dar departe de Marsica lui. Acum vor fi cei care s-ar putea să clame extinderea hiperbarierelor de-a lungul tuturor autostrăzilor din Apeninii centrali, întrucât s-au cerut indicatoare de avertizare de-a lungul drumurilor Parcului și chiar panouri de „bolard”. Totul, în afară de ceea ce ai nevoie!
Ursul spune ce vrea cu comportamentul său de ani de zile, dar nimeni nu pare să-l înțeleagă și, cu atât mai puțin, mulți (prea mulți!) experți în acest animal îl înțeleg. În fața acestor fapte, așa cum a spus un cunoscut prezentator TV, „O întrebare apare spontan”: dar de ce acești urși nu rămân în Parcul Național Abruzzo, unde trăiau cândva solitari, sănătoși, numeroși și protejați? Totuși, parcul a devenit din ce în ce mai mare și ne-am dori să fie din ce în ce mai mare (evident doar pentru a putea închide vânătoarea alte teritorii; chiar dacă pentru unii poate părea absurd, singura activitate umană care nu poate fi acuzată de moarte). de urși).
De ani de zile ursul este departe de Parc deranjat de turismul de drumeție declanșat în anii 70 (și din ce în ce mai țintit acest animal: când erau întâlniri ocazionale, sperate, astăzi plecăm într-o excursie fără a le observa - un plată!) si in cautarea acelei hrane de origine antropica pe care nu o mai gaseste din cauza regresiei lente a agriculturii si cresterii oilor si a competitiei cu cerbul si mistretul in habitatul sau primar.
Există o singură modalitate de a salva Ursul Marsican: aplică cele 5 puncte pe care scriitorul și AIW le-au propus de zeci de ani. Răspândirea extrapolărilor computerizate asupra numărului de populație în mass-media pentru a ne convinge că populația a crescut este inutilă, pentru că nimeni nu are dovezi că aceste extrapolări sunt corecte și indică cu adevărat o situație care a fost și rămâne DRAMATĂ. Nu prin numărare continuă și alte studii va fi salvat ursul marsican, ci creându-i oaze de pace și asigurându-se că va găsi hrană din belșug în ele și în vecinătatea sa.
1. Control turistic strict, cu închidere absolută tuturor, a nu puține teritorii sălbatice care să fie rezervate ursului, fără nicio excepție;
2. Cultivarea vizibilă a terenurilor agricole, acum părăsit, cu culturi de pierdut, de apărat cu construcția „Recinti Finamore”;
3. Încurajarea păstoririi ovinelor, astăzi tot mai abandonate și/sau interzise, eventual cu inițiative gestionate direct de aparatele publice;
4. Controlul sever, cu o reducere drastică a frecvenței, al mistretului (dar și a căpriorului) în zona Parcului și zonele înconjurătoare;
5. Bloc absolut oricărui proiect de dezvoltare urbană în afara zonelor locuite și locuibile (adică zonele D ale Parcului) în zona habitatului primar.
SECRETARUL GENERAL
Semnat de Franco Zunino
(13 mai 2013)