La emisiune au participat mulți federatori „Turul lent Padano” difuzat pe Rete 4, dedicat Parcul Ticino, fascinat de ideea de a vedea promovat la televizor un pământ pe care îl iubesc și excelența agricolă pe care o cunosc bine. Cu toate acestea, nu a fost plăcut să văd încă un alt atac gratuit și, ca întotdeauna, fals asupra vânătoare.
Declarația făcută de un oficial al Parcului, chestionat despre geneza ariei protejate, potrivit căreia „Până în 1974 oamenii vânau aici; apoi a sosit Parcul, iar Parcul a desființat vânătoarea și au sosit pădurile” este părtinitoare și falsă. Mendace pentru că ar fi bine să ne amintim că prezența numeroaselor rezervații de vânat a fost cea care a întreținut și conservat majoritatea pădurilor de-a lungul axa Ticino pe care a fost construit ulterior parcul.
Rezerve de joc fără de care probabil nu ar mai fi nimic de protejat, așa cum trebuie amintit aproape toate pădurile din zona metropolitană a Milanului, ca multe dintre celelalte zone protejate de astăzi, își datorează existența vânătorii, de la Bosco di Cusago, ultimele vestigii ale rezervelor de vânătoare ale Sforza mai întâi și apoi ale nobililor milanezi, până la pădurile Vanzago și Riazzolo. În loc să pierzi timpul atacând lumea vânătorii cu fiecare ocazie, ar fi un lucru bun că parcul a pus la îndoială eficacitatea politicilor sale privind fauna sălbatică, dat fiind că nu ni se pare că, de exemplu, la mistreți au obținut rezultate apreciabile (Federcaccia Milan și Monza-Brianza).
Aș fi curios să știu cât ne costă pe noi lombarzii Parcul Ticino, din moment ce NU mi se pare, după știri, că în acești ani a stat sub o gestiune ascunsă?