După sărbătoarea de duminică, mai vine una aur (al treilea) pentru expediția Azzurri la Rio 2016. Un cuceritor fenomenal Niccolo Campriani, care după ce a dominat calificările prin stabilirea noului record olimpic se confirmă și în finala puștii cu aer comprimat masculin de la 10 metri. 206,1 scorul albastrului, care triumfă în fața ucraineanului Kulish (204,6) și a rusului Malsennikov (184,2). Era inevitabil ca recordul olimpic să ajungă, atât în preliminarii, cât și în finală. Schimbarea regulilor după Londra 2012 face ca proba masculină de 10 metri cu pușca să fie fără precedent: în ultimii patru ani Campriani, argint la ultimele Olimpiade (dar aur de la 50 trei poziții), digerase prost decizia Federației Internaționale de a face competiție o luptă de eliminare continuă. Dar la Rio de Janeiro, în acest moment care contează cel mai mult, fenomenalul trăgător florentin se confirmă cel mai puternic dintre toate.
Mai întâi cu un decalaj mare în fazele de eliminare, primul cu un decalaj mare tot în finală la 8. Campriani începe cu câteva prea multe griji, poate condiționat de hohotetele numeroși fani indieni la fiecare lovitură a reprezentantului lor Abhinav Bindra ( care se închide la poalele podiumului) . Pe termen lung, însă, talentul absolut al albaștrilor iese la iveală și nu există pentru nimeni: 206,1 finală împotriva 204,6 al ucraineanului Serhiy Kulish. Și confirmarea că este unul dintre cei mai puternici trăgători din istoria puștii.
CAMPRIANI: "AM URAT ACEST SPORT"
„Totul s-a întâmplat în acești 4 ani, m-am chinuit să mă adaptez la schimbarea regulilor, dar astăzi sunt foarte fericit. Aceasta este prima medalie de aur cu noile reguli. Am urât acest sport, dar astăzi sunt fericit". Acestea sunt primele cuvinte ale lui Niccolò Campriani, aur la pușca de 10 metri, la microfoanele lui Rai. „Îi datorez foarte mult Petrei – a adăugat el, referindu-se la Zublasing, iubita lui – fără ea astăzi nu aș fi aici cu medalia de aur la gât”.
„Este și prima medalie a unei puști italiene – a adăugat Campriani care a proiectat arma cu care concurează – această medalie este și un titlu de constructori”. „Îi datorez multe Petrei – adaugă el – în ultimii ani nu am fost cea mai fericită persoană. Nu aș fi aici astăzi cu medalia la gât fără ea. Am ajuns să urăsc acest sport, dar datorită acestui sport am fost mai aproape de tatăl meu și astăzi primele mele gânduri merg la el, la mama și la toți cei apropiați. Sunt fericit pentru mine, dar îmi umple inima să-i văd pe cei apropiați atât de fericiți. În comparație cu Londra, sunt în pace cu mine însumi. Acum mai am două curse, dar prioritatea mea acum este să rămân aproape de Petra, care mai are o cursă pe locul 11”.
Sursa: Sport Mediaset.it
Ați putea dori, de asemenea ..
