CONSILIUL REGIONAL AL SARDINIEI XIV LEGISLATURĂ
MOȚIUNEA ARTIZZU, DIANA, CHERCHI, FLORIS R., DE FRANCISCI, LADU, BARDANZELLU, LAI R., MURGIONI, CONTU M., STOCHINO, GALLUS, PETRINI, PITTALIS, SANNA M., RODIN, SANNA PT, LOCCI, GRECO, AMADU , TOCCO, ZEDDA, PITEA, RANDAZZO, PIRAS, RASSU, PERU, CAMPUS, SANJUST, MELONI F., DEDONI, VARGIU, MULA, FLORIS M. MULAS
privind includerea de către Ministerul Mediului a așa-numitului „Parc Național Gennargentu” în lista ariilor naționale protejate, cu cerere de ședință extraordinară a Consiliului în temeiul alin. 2 și 3 al articolului 54 din Regulament.
CONSILIUL REGIONAL AL SARDINIEI
DAT FIIND
ministrul Mediului, cu Decretul ministerial din 27 aprilie 2010, publicat în Monitorul Oficial din 31 mai 2010 nr. 125, a aprobat schema actualizată aferentă Listei oficiale a VI-a a ariilor protejate, în temeiul prevederilor combinate ale articolului 3, alin.4, lit. c), din legea nr. 6 și articolul 1994, alin.394, din Decretul legislativ 7 august 1, nr. 28
DAT FIIND
Comitetul pentru arii naturale protejate, prevăzut la art. 3 din legea sus-menționată nr. 6, a fost suprimată și funcțiile aferente au fost transferate Conferinței Stat-Regiuni în temeiul art. 1991, alin.394, din decretul legislativ 7 august 1, nr. 28
ÎNTRUCÂT
Conferința Stat-Regiuni din 17 decembrie 2009 cu un repertoriu de acte nr. 262/CSR, a aprobat VI-a actualizare a listei oficiale a ariilor protejate
ÎNTRUCÂT
lista a VI-a actualizată anexată la decret se referă la Parcul Național Golful Orosei și Gennargentu la nr.21 pentru un total de 79.935 hectare.
ÎNTRUCÂT
legea din 23 decembrie 2005, nr. 266 cuprinzând Dispoziții pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și multianuale ale statului (legea financiară 2006), în articolul 1, alin. 573, a stabilit: „Aplicarea concretă a măsurilor stabilite în temeiul decretului președintelui Republica 30 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial Nr. 110 din 14 mai 1998, are loc în urma unui acord între stat și regiunea Sardinia în care se stabilește și repartizarea, între municipalitățile în cauză, a resurselor financiare deja alocate pe baza extinderii suprafețelor supuse restricției. . Municipalitățile care se încadrează în zona identificată vor putea să adere la acord și să facă parte din zona parcului printr-o hotărâre specifică a consiliilor lor”.
ÎNTRUCÂT
această regulă a făcut inactivă în mod substanțial și formal instituția Parcului Gennargentu, a cărui definiție și perimetru s-a hotărât cu disprețul voinței comunităților și instituțiilor locale. Voința legiuitorului a fost în mod clar aceea de a încredința eventuala înființare și activare a Parcului voinței declarate în mod expres atât de către consiliile municipale în cauză, cât și de către Regiunea Autonomă Sardinia însăși.
ÎNTRUCÂT
A avut loc o imensă mobilizare populară împotriva înființării acestui parc, care a culminat cu marea demonstrație organizată la Cagliari la 21 octombrie 2005, în timpul căreia zeci de mii de sardini, în frunte cu primarii din Barbagia și Ogliastra, și-au exprimat clar o voință populară absolut contrară. la Parc și la constrângerile care, în virtutea Legii 394/1991, ar fi intrat în vigoare pe un teritoriu atât de vast. De asemenea, trebuie avut în vedere că legea din 6 decembrie 1991, nr. 394 (Legea-cadru a ariilor protejate), a prevăzut clasificarea ariilor naturale protejate și a stabilit lista oficială a ariilor naturale protejate, în care sunt cuprinse toate ariile care îndeplinesc criteriile stabilite prin rezoluția din 21 decembrie 1993 a Comitetului pentru protecția arii naturale, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 16 martie 1994
clasificarea ariilor protejate a fost integrată în mod arbitrar cu rezoluția din 2 decembrie 1996 a Comitetului pentru ariile naturale protejate, publicată în Monitorul Oficial nr. 139 din 17 iunie 1997, pe care le-a inclus în listă, supunându-le constrângerilor prevăzute de legea nr. 394 din 1991, următoarele tipuri:
a) Zonele de Protecție Specială (APS) desemnate conform Directivei 79/409/CEE, constituite din teritorii propice extinderii sau amplasamentului geografic pentru conservarea speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva menționată anterior, privind conservarea păsărilor sălbatice;
b) zone speciale de conservare (SAC) desemnate de stat, printr-un act de reglementare, administrativ sau contractual, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE (așa-numita „Directiva Habitate”). Conțin zone terestre sau acvatice care se disting prin caracteristicile lor geografice, abiotice și biotice, naturale sau seminaturale (habitate naturale) și care contribuie în mod semnificativ la conservarea sau refacerea unui tip de habitat natural sau a unei specii de floră și faună. fauna sălbatică menționată în Directiva 92/43/CEE.
Includerea arbitrară a acestor zone în clasificarea ariilor protejate a generat de fapt o aplicare nelegitimă asupra acestor situri a măsurilor de salvgardare și a interdicțiilor prevăzute de legea ariilor protejate; și întrucât articolul 4 din regulamentul la care se face referire în decretul Președintelui Republicii nr. 357 din 1997, de punere în aplicare a Directivei Habitate, rezervă regiunilor adoptarea unor măsuri specifice, această includere a provocat, de fapt, un contrast normativ clar atât în cadrul competențelor instituționale, cât și de implementare. Ministrul Mediului și Protecției Teritoriale, prin Decretul Ministerial din 25 martie 2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 155 din 6 iulie 2005, a procedat în mod corect la anularea rezoluției din 2 decembrie 1996, definind în același timp o disciplină de protecție specifică care să fie aplicată APS și SAC.
Decretul menționat anterior a fost contestat. Tribunalul administrativ regional pentru Lazio, cu ordonanțe nr. 6854/2005, nr. 6856/2005 și nr. 6870/2005, acceptând cererea reclamanților, s-a dispus suspendarea dispoziției, care a fost confirmată de Consiliul de Stat prin ordonanțe din 14 februarie 2006, nr. 797, n. 798 și nr. 799. Situația de reglementare complexă apărută în urma suspendării decretului ministrului mediului și protecției terenurilor din 25 martie 2005 face ca obiectivele de protecție să contrasteze cu cele ale dezvoltării durabile, determinând o blocare în consecință a tuturor activităților durabile din punct de vedere economic din zonele respective. supuse noii clasificări; în special, trebuie remarcat că adoptarea de noi limite constituie extinderea unor noi constrângeri legate de aplicarea ulterioară a legii-cadru a ariilor protejate nr. 394 din 1991; această extindere, adoptată pe plan administrativ, constituie de fapt o modificare legislativă substanțială care a avut loc cu o hotărâre a unui organ pe care același Parlament l-a suprimat ulterior prin decretul legislativ din 28 august 1997, nr. 281. Dispariția organismului care a adoptat inițial noua clasificare și decizia de suspendare a eficienței dispoziției ministrului mediului și pentru protecția teritoriului a provocat de fapt o paralizie nesustenabilă atât în ceea ce privește utilizarea patrimoniului de mediu și a interpretării clare a legii
ÎNTRUCÂT
La 19 ani de la adoptarea legislației-cadru privind ariile naturale protejate există o nevoie puternică de revizuire a conceptului de bază al protecției mediului, iar acesta din urmă nu poate fi interpretat ca o sumă de constrângeri anacronice și împovărătoare pentru populațiile locale.
ÎNTRUCÂT
A supune un teritoriu constrângerilor Legii 394/1991 înseamnă, în esență, lipsirea lui de toate activitățile umane: agricultură, creștere, vânătoare, pescuit, cules de lemn și fructe, tranzit, folosirea apei, activități sportive. Fermele și fermele de animale din Sardinia, deja împovărate de o criză foarte gravă, ar trebui să se confrunte cu noi constrângeri și interdicții, care ar face inevitabil abandonul peisajului rural deja dramatic în desfășurare. Economia paralelă prezentă în toate centrele din interiorul Sardiniei ar risca, așadar, să dispară în numele unor reguli de conservare care nu țin cont de obiceiurile și tradițiile populațiilor noastre. Multe utilizări civice, pe care se bazează întreținerea numeroaselor familii din Sardinia, ar fi anulate.
Este evident că de prea multe ori aceste extremisme au subminat profund relația dintre mediu și om, făcând din acesta din urmă un subiect străin vieții mediului, până la a provoca conflicte sociale reale, în timp ce este esențial să se repropună necesitatea de a urma o politică comună și participativă de protecție a mediului, inspirată de conceptul fundamental conform căruia omul este protagonistul mediului său;
ÎMPLICĂ PREŞEDINTELE REGIUNII
Pentru a continua pe drumul pe care el însuși a trasat și a anunțat cu promptitudine și în mod corespunzător a doua zi după măsura neașteptată a guvernului, împotriva oricărei încercări de a impune constrângeri nedorite și inacceptabile Sardiniei, reafirmând ferm la toate nivelurile instituționale, în numele Autonomiei și al demnității instituțiile și poporul din Sardinia, opoziția lor și ridicarea, dacă această chestiune nu ar trebui clarificată printr-o hotărâre oficială a Guvernului, un conflict de atribuții împotriva Guvernului însuși.
Cagliari, 24.6.2010
- așa cum a primit publicat -