În 1836 Tipografia Minerva a publicat volumul cu titlul „Eseu de topografie statistico-medicală a provinciei Brescia” care a descris evenimentele holerei din acea perioadă din provincia noastră. Autorul, dr. Guglielmo Menis descrie multe aspecte ale orașului nostru, mai ales din punct de vedere al sănătății dar și din punct de vedere social, dedicând mult spațiu obiceiurile din Brescia atunci. Un capitol este intitulat „Divertisment și distracție pentru oamenii din afara orașului. O zi de toamnă”. Ni se pare interesant să propunem un pasaj.
Oricine dorește să-și facă o idee corectă despre caracterul acestui popor ar trebui să treacă doar o zi în Brescia sărbătoarea lunii octombrie. Îl vedea dimineața devreme concurând înghesuit pe piața comestibilelor pentru a se aproviziona cu ceea ce trebuie folosit pentru a-l face să-și petreacă ziua fericit, dând preferință păsărelelor care în cantități uneori debordante erau scoase la vânzare acolo la acel moment. timp, de când sunt in general brescienii extrem de transportati pentru astfel de hrana". Extrem de transportați... această imagine trezită la un medic care a observat din exterior o populație definită într-un alt pasaj ne face să zâmbim „... cu un caracter franc și vioi caracterizat de loialitatea sentimentelor, cordialitate sinceră și veselă”. Atunci vorbim despre tradiții atât în rubrica noastră, cât și în multe conversații, nu facem prostii ci pentru că raportăm cu fidelitate una dintre tradițiile care fac parte din pământul nostru.
Suntem convinși că nu numai că trebuie să fie protejate, ci și că trebuie să fie adaptate la Italia din 2022, deoarece nu ne putem preface că ne comportăm. ca în Brescia descrisă de dr. Menis acum aproape 190 de ani. Nu putem deci decât să aplaudăm inițiativa consilierului regional al Ligii Floriano Massardi care a prezentat un proiect de lege care reglementează, cu scopul de a proteja, transferul gratuit de către vânători a unui anumit număr de păsări către restaurantele și trattoriile din zona noastră.
Posibilitatea folosirii păsărilor, aparținând evident unor specii vânabile, în frigăruile restaurantelor noastre a fost interzisă în 2014 și la vremea respectivă se estima că aproximativ 120 de activități ar fi afectate de această alegere: dacă emitem ipoteza 10 persoane pe activitate, dintre care unele au o lungă tradiție familială, mulți oameni au fost pagubiți, sacrificați pe altarul animalismului militant. Așadar, Massardi, susținut de partidul său de când a prezentat inițiativa flancat de secretarul provincial al Lega Alberto Bertagna, vrea nu doar să încerce să susțină o tradiție, ci și să da oxigen unui compartiment, cel al cateringului, încercat de criza provocată de epidemia de Covid. După cum spuneam, această lege guvernează un regulament regional existent care, la rândul său, transpune un regulament național privind comercializarea faunei sălbatice. Practic un vânător poate renunța la maximum 150 de păsări luate regulat in timpul sezonului de vanatoare de la un restaurant care apoi le poate folosi la prepararea scuipatului pentru a da acea nota in plus care face ca acest preparat sa fie delicios si cautat.
Este nevoie de curaj pentru a face propuneri de acest fel într-o societate, a noastră, care pare să-și fi pierdut memoria rădăcinilor și istoriei. Este nevoie de curaj pentru a provoca unii activiști pentru drepturile animalelor, care uneori sunt violenți nu doar în cuvinte, ci și în acțiuni, pe terenul culturii și tradițiilor. În fine, este nevoie de curaj să ne opunem alegerilor făcute de sus, în acest caz de la Roma, care însă ne-au dăunat economiei și ne-au anihilat tradițiile. Dar cei care se confruntă cu acest tip de inițiativă, cei care au curajul să-și exprime ideile luând o poziţie clară în favoarea vânătorii știe că nu este singur în Brescia.
Suntem o provincie uriașă cu o capitală destul de mică în ceea ce privește numărul de locuitori în comparație cu restul orașului Brescia. Aceasta înseamnă că majoritatea încă locuiește în mediul rural și în văi. Mici centre montane și mici cătune de câmpie sau ferme mari izolate. Cultura și tradiția vânătorii sunt încă înrădăcinate chiar dacă, din păcate, practicanții scad în fiecare an: idiomuri, obiceiurile alimentare la fel ca scuipatul căruia fiecare familie păstrează rețeta propriei variante, dar și figuri cunoscute din fiecare țară înseamnă că vremea în care vânătoarea va fi străină de frumoasa noastră provincie este încă departe. (Sursă FEDERACCIA BRESCIA - GÂNDURI VÂNĂTOARE)