Il Tribunalul Administrativ Regional Lombardia, Secția I din Milano, în urma unui recurs prezentat de către LAC împotriva unor acte ale Consiliului Regional şi ale Consiliul regional Lombardia, cu ordonanta nr. 00673 din 25 martie 2022, a declarat problema legitimității constituționale a art. 43, alin.3 din Legea regională 26/93 și ale art. 10, alin.3 din legea 157/92 (în consecință, și al art.13, alin.3, lit.a) din legea regională 26/93), dispunând suspendarea judecății și transmiterea de îndată a actelor către Curtea Constititionala, pentru judecata de merit.
În speță, dispoziția regională atacată prevede că trecătorile montane (pe o mie de metri de la care, după cum se știe, potrivit legii statului, vânătoarea este interzisă) trebuie să fie identificate exclusiv în sectorul A (protecție mai mare) al zonei faunistice a Alpilor; regulamentul de stat atacat, în schimb, prevede procentele din teritoriul agro-silvico-pastoral care urmează să fie alocate protejării faunei sălbatice, care în zona Alpilor trebuie să fie cuprinse între 10 și 20% și in restul teritoriului intre 20 si 30%, inclusiv teritoriile în care vânătoarea este interzisă și din cauza altor legi sau prevederi.
Afacerea judiciară lungă și complexă, din care această ordonanță este în prezent ultima debarcare, se întoarce chiar la a contencios administrativ la momentul respectiv declanșat împotriva unei rezoluții a Consiliului Provincial din Brescia din martie 2009, prin care trecătorile montane au fost identificate și stabilite pe teritoriul provincial cu interdicția relativă a vânătorii. După mai multe hotărâri ale Tribunalului Administrativ Regional Lombardia, del Consiliul de Stat (ultima în 2020) și, în sfârșit, în urma adoptării unor acte ulterioare de către Giunta și Consiliul Regional în cursul anului 2021, ajungem acum la această ordonanță care depășește cu mult fondul reglementărilor regionale contestate, lăsând Curții în sarcinala aceeași legitimitate a uneia dintre pietrele de temelie ale planificării vânătorii de animale sălbatice pentru toate Regiunile.
Nu scapă cum rezultatul acestei judecăți va fi vital pentru planificarea viitoare și, prin urmare, pentru însăși eventualitatea ca Regiunile să nu mai fie nevoite să respecte suprafețele maxime de TASP care urmează să fie alocate protecției faunei sălbatice, cu consecința retrogradării vânătorii la total irelevant, neproductiv și nici un interes din punct de vedere faunistic. Va fi și prima cauză în care Curtea va fi chemată să se pronunțe și asupra noului conținut al art. 9 din Constituție, potrivit căruia, după o modificare foarte recentă „La Repubblica…. protejează mediul, biodiversitatea și ecosistemele, tot în interesul generațiilor viitoare. Legea statului guvernează metodele și formele de protecție a animalelor.”