Asociația Națională a Vânătorii Libere din Toscana face un bilanț al problemei cabanelor pentru vânătoare, „claritatea și cagnara”.
Comunicatul despre dezvoltarea problemei „pândirii fixe” în Toscana a stârnit o cagnară pe cât de exagerată, pe atât de vădit goală și pretext. Încercând să facă un bilanț al situației colibelor, Vânătoarea Liberă de la Lucca a oferit doar un rezumat succint și simplificat (totuși foarte asemănător cu cel publicat de Națiune la 26 februarie) și mai ales corect, al riscului real pe care îl suportă. Vânătorii toscani ținând pândire fix. . În acest rezumat ne-am referit (credem cu har absolut și fără nici un exces) la abordarea diferită de către CCT, Fidc, Anuu și Arcicaccia a problemei complexe. Din nefericire, spre grația unei dialectici foarte normale a politicii vânătorii, am răspuns cu accente de o duritate fără precedent, la marginea ofenselor personale, și cu o aroganță care seamănă mult cu cea a unui anumit partid politic ai cărui lideri nu numai că nu acceptă criticile și comparații dar „democratic” îi alungă pe cei care își permit să gândească singuri.
Dincolo de mult-vestitele „certitudini” privind legitimitatea absolută a Legii 65 și, mai ales, dincolo de tonurile peste cap, adevărul este unul singur: dacă nu s-ar fi obținut trei luni de prelungire, 25.000 martie ar fi putut reprezenta începutul sfârşitul pentru XNUMX de bordeie! Toate celelalte, ca de obicei, sunt doar bârfe și jocuri politice.
Pe de altă parte, pentru a clarifica definitiv chestiunea, evitând continuarea unei controverse sterile și vătămătoare, ar fi suficient să cerem avizele Oficiilor Legislative ale Consiliului și ale Consiliului și, între timp, să muncim din greu la rezolvare. problema la rădăcină prin solicitarea unei modificări a legislației naționale care definește tulpinile de vânătoare nu mai sunt structuri supuse autorizațiilor administrative, ci artefacte care se încadrează în construcția liberă.
Acestea fiind spuse, totuși, este necesar să reiterăm un concept fundamental:
Vânătoarea Liberă nu are intenția de a „fura comerțul” de la diferitele organizații anti-vânătoare. Doar gândirea la asta nu este doar jignitor de jignitor, dar demonstrează o profundă ignoranță a rolului jucat de această asociație în peste o jumătate de secol de mari lupte sindicale.
Nu, Vânătoarea Liberă a avut întotdeauna și numai interesele legitime ale vânătorilor la inimă, pentru care a luptat și va lupta în continuare, fără a se aplatiza și fără a renunța la principiile sale statutare. Principii sacrosante și inalienabile asupra cărora, din păcate, cineva încă mai încearcă să facă o ironie ridicolă, jucându-se pe acel adjectiv „LIBER” care nu înseamnă anarhie ci independență intelectuală chiar înainte de independența politică.
Asociația Națională de Vânătoare Liberă
(3 martie 2014)