Vânătoarea de lup în România este o legătură străveche, de iubire și ură, de frică și respect care leagă omul de lup. Poate tocmai din acest motiv vânătoarea acestui prădător impresionează și fascinează atât de mult vânătorii din toate colțurile Europei. Pentru a experimenta fiorul, cea mai populară destinație este cu siguranță România.
Vânătoarea de lup în România este o legătură străveche, de iubire și ură, de frică și respect care leagă omul de lup. Poate tocmai din acest motiv vânătoarea acestui prădător impresionează și fascinează atât de mult vânătorii din toate colțurile Europei. Pentru a experimenta fiorul, cea mai populară destinație este cu siguranță România. În ultimii ani, vânătorii noștri au învățat să cunoască cu o oarecare precizie România. Pământ sălbatic și bogat, este un paradis frumos pentru cei care iubesc vânătoarea, unde este posibil să vânezi căprioare, căprioare roșii, mistreți, urs, cocoș de munte, râs, pentru a numi doar câteva.
Se va putea practica vânătoarea sedentară, vânătoarea migratorie dar și vânătoarea mare, dar mai ales se va putea dedica unor tipuri de vânătoare nu prea cunoscute, cel puțin în Italia. Printre cele mai fascinante și practicate se numără și vânătoarea antică a lupului, o provocare atavică și adânc înrădăcinată care stimulează și astăzi vânătorii care ajung în România din toate colțurile lumii..
De fapt, se estimează că în România sunt concentrate în jur de 3500 de exemplare, toate bine distribuite printre păduri, munți, dealuri și câmpii, care se pretează bine să trăiască în contact cu zăpada adâncă. Cel mai mare grup găsit este situat în zonele împădurite ale Deltei Dunării, iar din acest motiv există numeroase excursii de vânătoare care indică acea destinație. În ciuda abundenței sălbatice, vânătoarea de lup se dovedește complicată și periculoasă și pentru acest lucru foarte interesant. La urma urmei, lupul este un animal maiestuos și elegant, care se poate dovedi letal, despre care de fapt se știe puține. Este mamifer și monogam, pentru început, și trăiește în medie 16 ani. Este un excelent înotător, la fel ca și câinele și poate cântări, ca adult, până la 50 kg, deși au fost interceptate exemplare de peste 70 kg..
De asemenea, rețineți că este o specie sedentară, care este strâns legată de teritoriu; tocmai din acest motiv își părăsește rar habitatul și totuși pentru a obține hrană în timp ce vânează se poate îndepărta de bârlog până la 50 km. Este surprinzător de știut că lupul poate post, pentru nevoi contingente, până la o săptămână, dar atunci când își găsește prada este capabil să ingereze până la 15 kg de carne pe care o ingeră fără a fi nevoie să o mestece.
Un prădător de cinci stele se hrănește cu capre, miei, oi și căprioare, mistreți, căței, porci, câini, mânji sau măgari, dar în caz de nevoie nu disprețuiește șoarecii, insectele și chiar fructele de pădure și fructele. Îi este profund frică de om și din acest motiv îl atacă rar chiar dacă îi este foame, deși de multe ori este convins de contrariul.
Până în prezent, vânătoarea pentru această specie este închisă, având în vedere convențiile internaționale stabilite pentru protecția lupului, totuși Ministerul Mediului din România, pentru a nivela dezechilibrele periodice care se creează între populația de căprioare, prădători și ungulate, eliberează din când în când autorizații speciale pentru vânătoarea de lup.. acestea sunt nominale și permit uciderea unui număr limitat de exemplare exact așa cum se întâmplă la vânătoarea de selecție.
Printre tehnicile permise pentru vânătoarea de lup, bataia, vânătoarea, chemarea și postarea.
Când vorbim de vânătoarea de lup, ne referim la o vânătoare de zi, practicată mai ales iarna, practicată în echipe de bătăi și oficii poștale. Primii calcă pe urmele lăsate de lup și îl estompează în cerc, împingând exemplarul spre vânătorii din stâlp.
Vânătoarea este și ea foarte solicitantă: echipa de vânători trebuie să fie formată din experți locali, care cunosc potecile, pasajele și râpele, se mișcă în tăcere și încearcă să prindă lupul prin surprindere. Evident, căutarea are loc în apropierea bârlogului lupului sau în zonele cele mai frecventate de prădător. 
Nu mai puțin practicat vânătoarea apelului. Este o tehnică folosită în principal dimineața devreme sau în unele cazuri seara, chiar înainte de amurg. Figura țipătorul în acest caz este fundamentală: la fiecare 15 minute el va scoate strigătul lupului cu artă, amintindu-l exact.. Este o vânătoare străveche și cu adevărat sugestivă, care permite contactul direct cu natura.
În fine, nu putem uita postul, o tehnică de vânătoare în care se folosește o carcasă de animal mort, cu atât mai bine dacă de oi. Practicat doar în nopțile de lună plină, având în vedere vizibilitatea sporită, vânătorul se poziționează în colibe sau adăposturi numite cabane sau colibe pentru a trage din loc.
Alte două tehnici speciale merită cel puțin o mențiune: hai să vorbim despre urmărire vânătoare și urmărire. Prima are loc in perioada decembrie, ianuarie si februarie si se combina de obicei cu cea de mistret. Este deosebit de dificil și solicitant și necesită o anumită pregătire fizică.
Vânătoarea de ambuscadă, pe de altă parte, are loc în interiorul turnurilor cu sisteme de încălzire și seamănă foarte mult cu vânătoarea postului.
În general se recomanda folosirea unui calibru de 6,4 - 7 milimetri pentru vanatoarea lupilor. În timpul ambuscadelor de noapte un telescop special cu punct roșu sau poate un amplificator de lumină ar putea fi foarte util. 
Oricine a vrut organizează o excursie de vânătoare în România sau în general pe munții Carpați pentru a te angaja în fascinanta vânătoare a lupilor, trebuie să țină cont de unele elemente.
În primul rând vânătoarea de lup se desfășoară între septembrie și martie, în al doilea rând este obligatoriu să se bazeze pe asociațiile de vânătoare care au observatori și autorizații pentru controlul și selectarea populațiilor autohtone de lup.
Ați putea dori, de asemenea ..
