Rase străvechi și fascinante, cele urmate se dovedesc a fi deosebit de puternice și rezistente. Indiferent pe care o alegeți, amintiți-vă că antrenamentul necesită pasiune, dragoste și multă răbdare. Rezultatele vor da roade.
Nu glumi când vine vorba de urmărirea câinilor, de fapt câini. Ne referim la cele mai vechi, puternice, rezistente și rustice rase de câini care au capacitatea foarte personală de a căuta gustul sălbaticului (mai exact acel miros anume eliberat de vânat) reușind astfel să-și urmărească poziția.
Odată ce ați găsit, sarcina principală a câinelui va fi să-l ghidați exact unde este postul vânătorului.
Acestea sunt animale care suportă bine oboseala și, în general, reușesc să se adapteze cu oarecare ușurință la orice tip de teren. Același termen câine ar trebui să derivă direct din termenul latin care a indicat acțiunea de a urmări.
Prin natura lor, acești câini de vânătoare se bucură de vânat cu blană: iepuri de câmp, de exemplu, vulpi, caprioare, caprioare, caprioare sau mufloni, dar aici ne vom ocupa mai ales de mistreți.
Câinele va vâna animalul puternic în patru etape diferite:
- pe parcursul primei se va angaja in ceea ce se numeste cautarea in jargon, va analiza deci teritoriul in care se desfasoara vanatoarea;
- in timpul celei de-a doua faze cainele va proceda cu abordarea:
- in faza a treia va incepe scouting-ul;
- in cea de-a patra si ultima faza cainele va intra in inima misiunii procedand cu adevarata goana care se va incheia cu incercarea ingenioasa de a impinge mistretul pana la posturile vanatorilor.
O artă care a urmat nu este deloc simplă care necesită o pregătire precisă, pentru că din păcate instinctul și vocația nu pot face totul. Regiunea care mai mult decât altele s-a dovedit capabilă să cultive următoarele rase excelente este cu siguranță Franța, care are astăzi de fapt cel mai mare număr de specii canine folosite în acest gen de vânătoare, chiar dacă Italia a produs și rase de cinci stele.
Un antrenament laborios, așadar, care necesită atenție și răbdare, dar nu neapărat imposibil. Comenzile care sunt cele mai utile în cazul următorilor câini sunt cu siguranță:
- chemarea, cu care câinele se va întoarce imediat la picioarele stăpânului său;
- pământul. Prin această comandă animalul își va întrerupe activitatea în orice moment îndreptându-și botul spre direcția pe care o urmărea;
- va este o alta comanda deosebit de utila intrucat avertizeaza cainele ca vanatorul doreste ca actiunea sa fie reluata, evident in noua directie indicata;
- partea din spate. Câinele a perceput comanda va abandona orice activitate și se va poziționa exact pe călcâiele proprietarului. Evident, această comandă este deosebit de utilă dacă încercați să vă apropiați de un mistreț în aer liber.
Dar comenzile singure nu fac a Instruire care de cele mai multe ori se face cu utilizarea gardurilor de diferite dimensiuni. Sunt foarte mici, medii și mari după nevoie. În orice caz, vânătorul prevăzător, care s-a hotărât să dreseze câinele când este încă foarte mic, va avea în față un drum de coborâre.
Antrenamentul poate începe după ce câinele împlinește trei luni, plasându-l într-un mic incintă unde va fi eliberat un iepure. Animalul speriat va începe să fugă, iar cățelul va învăța încet să-l urmeze. Scopul său va fi să nu-l piardă niciodată. Exercițiul nu trebuie făcut să repete animalul de prea multe ori, deoarece exagerând riști să-l plictisești și, prin urmare, să ai efectul opus.
Paralel cu creșterea cățelușului va crește și gardul și sălbăticia pe care o veți elibera în interior. Evident ca daca te hotarasti pentru un mistret este bine sa fii atent ca este de dimensiuni mici la inceput intrucat vorbim de un animal deosebit de puternic si viclean care ar putea sa raneasca cainele neexperimentat.
Cu acest antrenament, care vede ca nivelul de dificultate creste treptat, cainele va fi pregatit pentru urmarire vier, dar evident urmat si de iepure sau de iepure.
Când se consideră gata, câinele poate fi dus pe un câmp de vânătoare fără garduri; animalul va fi în compania altor câini și va putea câștiga experiențe valoroase în domeniu. Sfatul este să combinați mai mulți câini din aceeași rasă, având în vedere că, având în vedere uniformitatea naturii, munca se va dovedi cu siguranță mai ușoară.
Evident, următorul câine va trebui să se obișnuiască treptat cu împușcarea. Puteți începe cu o armă de golire trăgând și apropiindu-vă din ce în ce mai mult de împușcătură. Amintiți-vă că un câine care nu a depășit teama de a împușca este un câine inutilizabil în timpul oricărui tip de vânătoare.
Rasele folosite la vânătoarea de mistreți sunt numeroase, iar printre cele mai populare este imposibil să nu amintim măcar de Beagle Harrier, robust, cu mușchi puternici și capabil de o căutare foarte largă cu care va putea urmări trecerea nocturnă. Bine antrenat, se dovedește și agil și rapid în urmărire.
Această rasă este, de asemenea, deosebit de curajoasă, mai ales atunci când mistrețul încarcă haita. Toată inteligența lui este simțită cu această ocazie: câinele va fi capabil cu viclenie să păstreze distanța corectă pentru a evita colții și rănile.
O altă caracteristică care nu trebuie subestimată este capacitatea lui Beagle de a se adapta la orice tip de teren și capacitatea de a nu obosi atât de ușor.
Toate acestea se datorează în special picioarelor sale, care sunt cu adevărat robuste și echipate cu tampoane plantare deosebite și piele. Oricare ar fi rasa pe care o alegeți, rețineți însă că antrenamentul necesită timp, răbdare și mai presus de toate pasiune.