„Unsprezece regiuni cu un plan de vânătoare pentru animale sălbatice absent sau expirat de mult și cinci specii amenințate la nivel global, care sunt încă vânabile: sunt emblema unui sezon de vânătoare care, pe lângă consecințele incendiilor și secetei, începe sub steagul încălcărilor, absența statului și deficiențe regionale grave”. Așa a afirmat Lipu în ajunul noului sezon care începe duminică, 17 septembrie. Doar zece regiuni italiene au un plan de vânătoare valabil pentru animale sălbatice, dintre care doar patru au un plan creat în ultimii cinci ani. Pentru ceilalți, planificarea este complet absentă sau a expirat de mult.
Este senzațional cazul Regiunii Lazio, al cărei plan, deși formal în vigoare, datează de acum aproximativ 20 de ani (rezumatul situației regiune cu regiune la link): https://drive.google.com/open?id=0B6FmQFfS_LyFX2UtaFc2SkhVSm8)
Este bine de reținut că planul cinegetic al faunei sălbatice, prevăzut la articolul 10 din legea 157/92, este un instrument indispensabil pentru sustenabilitatea, cel puțin teoretică, a activității de vânătoare. Printre altele, planul trebuie să prevadă zone de protecție, zonele în care se pot desfășura activități de vânătoare și modalitățile în care ar trebui să se desfășoare vânătoarea, în raport cu problemele de mediu și nevoile prioritare de conservare a naturii. Planul își are, așadar, efectele și asupra siturilor rețelei Natura 2000, unde vânătoarea este permisă, cu condiția respectării prevederilor privind criteriile minime uniforme și efectuarea evaluării impactului în conformitate cu Directiva Habitate. La acest ultim aspect situatia este cu adevarat grava. În doar trei regiuni (Campania, Friuli-Venezia Giulia și Sicilia), evaluarea impactului a fost efectuată recent, în timp ce în celelalte regiuni este învechită sau nici măcar nu a fost realizată. Un element de încălcare clară a directivei, pe care l-am raportat Comisiei Europene în ultimele zile cu un dosar substanțial.
La acest tablou critic se adaugă și situația speciilor de păsări vânabile: din cele 18 specii aflate într-o stare de conservare nefavorabilă, inclusiv ciocârlia și lagoidenul („Spec 3”, sau într-o stare de conservare nefavorabilă, deși nu sunt concentrate în Europa) , cinci sunt chiar clasificate ca „Spec 1”, sau amenințate la nivel global, de noul raport Birds in Europe. Este vorba despre porumbei sălbatici, potârnichi de stâncă, lapi, poards și aripi roșii, care ar trebui suspendate imediat din calendarele de vânătoare și considerate subiect de măsuri speciale de protecție. Până în prezent, însă, nici regiunile nu au făcut pași în această direcție (cu excepția câtorva semnale timide în joc) și nici Guvernul și Ispra, de la care încă așteptăm părerea lor, nu au intenționat să intervină în vreun fel. O situație de neînțeles, de aproape abdicare a Statului.
Ultimele aplauze sunt adresate Abruzzo, care a amânat în mod corespunzător deschiderea sezonului la 1 octombrie, și Piemontului, care a menținut în calendar unele protecții pentru specii, printre care ciocârlia și ptarmiganul, care nu pot fi vânate pe teritoriul regional. În întunericul neatenției generale, mici lumini de responsabilitate.
15 septembrie 2017
Andrea Mazza
Biroul de presă Lipu-BirdLife Italia