Tocmai a fost publicată Ordonanța Colegială nr. 00473/2020 din 25 septembrie 2020 față de ședința preventivă din 23 septembrie 2020. În esență, Secțiunea I a TAR Veneto a acceptat - cu titlu de precauție - doar suspendarea prelevarea de probe de sarcină și voaie; toate celelalte, atât pentru problema PFVR/VInca, cât și pentru problemele retragerilor pentru alte specii, a fost respinsă. Mai jos este un extras din motivele deciziei:
Considerat:
– că plângerile propuse cu primul motiv de recurs nu par a fi susținute de elemente suficiente întemeiate;
– că de fapt art. 14, alin.7, din legea 11 februarie 1992, nr. 157, nu impune o obligație definită în timp de revizuire a planului de vânătoare a animalelor sălbatice, iar recurenții nu au demonstrat în mod detaliat elemente care să ateste depășirea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Tar Marche, 31 iulie 2020, nr.494);
– că în Regiunea Veneto planul de vânătoare a animalelor sălbatice, încă în vigoare pentru că a fost extins, a fost supus în totalitate evaluării impactului în temeiul art.5 din Decretul prezidențial nr.8 septembrie 1997. 357;
– care, prin urmare, pare corect să credem că, după cum se arată în nota Ministerului Mediului prot. n. 13415 din 25 februarie 2020, calendarul de vânătoare de implementare a planului de vânătoare a animalelor sălbatice nu trebuie, la rândul său, să fie supus unei evaluări de impact;
– că cerințele de precauție referitoare doar la predeschiderea al cărei termen a expirat deja trebuie să fie considerate încetate ca urmare a decretului monocratic nr. 379 din 28 august 2020, cu privire la protecția speciilor de circă, gea, cioara cenușie și neagră;
– că, în egală măsură, nevoile de precauție pentru protecția porumbelului sălbatic nu par actuale, întrucât, după cum a dedus Regiunea, această specie a părăsit acum latitudinile noastre pentru a ierna în alte țări;
– că recursul nu pare lipsit de niciun element valabil și trebuie în orice caz să facă obiectul unei analize mai aprofundate în faza de fond cu privire la plângerile propuse cu al doilea motiv;
– că în fapt, după cum se arată în nota ministrului mediului nr. 16169 din 9 iulie 2019 și prin nota Comisiei Europene ARES(2019)3896523 din 19 iunie 2019 (a se vedea doc. 7 și 5 anexate la contestație), în lipsa unor planuri de acțiune specifice, în temeiul art. 7 din Directiva Păsări, recoltarea de ciuperci și voaie trebuie considerată temporar suspendată (a se vedea TAR Toscana, Secțiunea I, 30 iunie 2020 n. 848; TAR Liguria, Secțiunea I, 17 octombrie 2019, n. 780) ;
– că la acest punct trebuie reținut că problema gospodăririi și protecției faunei sălbatice, deși atribuită de art. 1 alin.3 din legea 11 februarie 1992, nr. 157, Regiunile par a fi nevoite să se retragă în temeiul art. 117, al doilea alin., lit. s), din Constituție, cu privire la competența exclusivă a statului privind protecția mediului și a ecosistemului, care intră în joc dacă apare un pericol pentru conservarea unor specii;
– care de altfel, după cum se precizează în actul de înfățișare în instanța Ministerului Mediului, Comisia Europeană a clarificat că vânătoarea de „specii în stare proastă de conservare” trebuie suspendată indiferent de motivul acestei stări proaste, deci și dacă nu depinde de vânătoarea însăși;
– care, în lumina precizărilor Regiunii cu privire la modalitățile efective de operare pentru introducerea subiecților potârnichii roșii în cadrul companiilor de vânătoare de animale sălbatice, astfel încât să se evite în mod concret riscul de poluare genetică (societățile sunt situate aproape exclusiv în câmpie, iar demolarea are loc în iminența eliberării), al cincilea motiv de recurs nu apare susținut de suficiente elemente de fond;
– că, în ultimă instanță, cererea de asigurare nu poate fi acceptată decât în limita părții în care dispoziția atacată permite vânătoarea de stăpâni și avila;
-că se pot compensa costurile acestei etape a procedurii;
Audierea de fond a fost stabilită pentru data de 18 noiembrie 2020.