Fântâna Serrara: În ultimele zile, la Serrara, căpitanul Enrico Iacono, partener Vânătoarea Arcului, în colaborare cu nucleul detașat de Gărzi Speciale de Vânătoare Voluntare din aceeași asociație prezentă pentru supraveghere anti-braconaj, au recuperat o pasăre de pradă din familia de harpisi de mlaștină a rămas blocat de un zid de gard. A fost imediat alertat persoană de contact teritorială a Centrului de recuperare a animalelor sălbatice - CRAS din Napoli, Alessandra Punzo și voluntar LAAI care au sosit la fața locului pentru recuperare și transport la cabinetul medicului veterinar Lucia Cigliano pentru primele vizite: radiografia nu a evidențiat răni prin împușcătură sau leziuni ale părți osoase și aripi, evident, pasărea și-a pierdut orientarea din motive încă de stabilit, ajungând pe insula noastră și pe un zid de gard.
După câteva ore, a fost transportat la Napoli la CRAS pentru investigații ulterioare conform protocol veterinar. Harrierul de mlaștină, după cum sugerează și numele, este o specie extrem de legată de zonele umede, mai ales în timpul fazei de reproducere. Puțin mai mare și mai robust decât alte specii „surori”, cum ar fi harișorul sau mai mic, un exemplar de Harrier de mlaștină poate măsura până la 55 cm lungime, pentru 4-600 de grame de greutate cu anvergura aripilor care poate ajunge la 125 cm. Mai mare (și mai grea) este de obicei femela, cu sexe ușor de distins atât pentru culori, cât și pentru mărime.
Într-adevăr, în timp ce masculul are tonuri cromatice inconfundabile, pene maro, blană roșiatică, aripi și coadă gri deschis, femela are un penaj mai uniform cu tonuri maro și un cap galben bine vizibil, care se adaugă unui guler caracteristic de pene faciale comune ambelor sexe. În Italia Harrierul de mlaștină se reproduce cu populații importante migratoare și iernatoare. Distribuția populației reproducătoare este foarte neregulată și localizată, concentrat în principal în nordul Italiei: cursul inferior al Po și regiunea marilor lacuri lombardo-piemonteze, cu zone importante de cuibărit și în Toscana, Sardinia.
Este rar observat pe insula noastră. Pe lângă activitățile de apărare a vânătorilor serioși și responsabili, de supraveghere anti-braconaj și de prevenire a incendiilor, Arci Caccia a colaborat mereu cu asociațiile responsabile cu recuperarea speciilor protejate care nu sunt supuse colectării de către vânători ci doar braconieri, a nu se confunda cu cei care practică nobila artă a vânătorii care sunt pentru protecţia faunei şi a mediului.