Consilierul regional Veneto Andrea Zanoni ne-a obișnuit cu ale lui de ani de zile ieșit dintr-o anti-vânătoare ideologică convinsă. Fiecare ocazie este bună pentru a-și confirma fanatismul animalist care îl face să critice orice alegere de gestionare a faunei: de la vidre la mistreți, de la porumbei la căprioare la vulpi, pentru Zanoni nu este niciodată necesar să se intervină cu uciderea vreunei specii de faună, indiferent de hotărârile favorabile sau nefavorabile ale organismelor științifice responsabile. De data aceasta, însă, Zanoni s-a autodepășit, iar în nota publicată la data de "Rovigo LIVE" din 6 iunie 2020, referitor la vânătoarea de ciuperci și voaie, ajunge chiar până la a defini aceste specii drept „pe cale de dispariție”, uitând că nagâţ este prezentă în Europa cu o populație totală de câteva milioane de indivizi și cu o populație de aproximativ două milioane de indivizi. Niciun organism de studiu european sau italian nu le-a definit vreodată specii pe cale de dispariție.
Scrisoarea trimisă nu de ministrul Costa, ci de directorul general al Ministerului Mediului, dr. Zaghi, reprezintă un pur act politic anti-vânătoare, din moment ceISPRA (Organismul științific al aceluiași minister!) Și-a transmis deja avizul regiunilor italiene, inclusiv Veneto, declarând că cele două specii pot fi obiect de vânătoare. Este surprinzător că Zanoni menționează ISPRA la scurt timp pentru solicitările referitoare la rață și luptător, uitând de pozițiile Institutului asupra aceleiași specii, dar mai ales ignorând numeroasele opinii în favoarea controlului vidrelor, vulpilor, mistreților etc. întocmit de același organism, care a însoțit rezoluțiile numerice de izolare emise de Regiunea Veneto, pe care Zanoni le-a criticat totuși dur. Pe scurt, ISPRA e bine când scrie să interzică speciile, dar se înșeală când spune că pot fi doborâți!
Cu toate acestea, ar fi suficient să se documenteze un minim pentru a înțelege că nu există niciun risc de procedură de încălcare a dreptului comunitar, că vânătoarea de sarcină, lap, rață smoc și luptător sunt în totală armonie cu Directiva Păsări și că speciile prezintă date favorabile: de fapt, se consideră că aușul este în creștere în Europa și Italia, de ex pohardul și-a crescut frecvența în ultimii ani, în special în Veneto, datorită acțiunilor de refacere a mediului desfășurate de vânători din laguna Veneției.
În câțiva ani această zonă a trecut de la circa 2000 de subiecți iernatori la 12.000, aproape toate concentrate într-o zonă privată de vânătoare, care a efectuat intervenții importante asupra habitatelor, făcându-le favorabile pophardului. Prin urmare, vânătoarea se dovedește a fi un instrument de conservare excepțional, iar menținerea speciei vânătoare îi împinge pe vânători să reface și să conserve habitatele naturale. O strategie pe care Zanoni nu vrea să o înțeleagă, dar care este viitorul conservării - Consilierul național Federcaccia Oscar Stella (Biroul de Studii și Cercetări Faunistice și Agro-mediu Federcaccia).