ENALCACCIA Uniunea PT Secţia Provincială Roma
Jocul părților
Noi, cei de la Enlcaccia din Roma, am susținut mereu valabilitatea instituției ATC ca instrument de gestionare a teritoriului, care să adune în jurul unei mese toate sufletele și sensibilitățile, nu „anti”, cu adevărat interesate de conservare și de folosirea conștientă a resurselor. . Susținători fideli ai formulei care îl vede pe vânător să retragă interesele acumulate din capitala faunei sălbatice, în numele și în numele comunității, ne-am pus la dispoziție să lucrăm pentru ca acest proiect să devină, mai întâi un scop comun, iar ulterior un realitatea, luând o poziție clară față de cei, din fericire puțini, care văd și astăzi în practica vânătorii, o simplă prelevare unidirecțională.
De asemenea, suntem convinși că viitorul vânătoare trec prin crearea de resurse economice și de mediu care pot fi utilizate de către comunitate în general, în perfect acord cu fermierii și cu interesele lor legitime.
De asemenea, suntem conștienți de faptul că logicile de management care pot fi aplicate în orașele mici și comunitățile rurale sunt foarte diferite de cele cu care ne confruntăm în realitatea romană în care majoritatea vânătorilor, inevitabil, „trăiesc” campanie în alt mod, și în multe cazuri ocazional.
Acestea fiind spuse, am cerut încă de la primele întâlniri ale ATC-urilor, și chiar înainte de cele ale AAVV-urilor recunoscute, ca problema delicată a repopulării faunei sălbatice să aibă prioritate față de celelalte și, eventual, precedată de remedierea și restaurarea mediului.
Ne-am propus să lucrăm la ZRC, realizând în cadrul acestora acele proiecte de reintroducere a celor mai periclitate specii rezidente, care mai ales în primii ani au nevoie de o protecție adecvată.
Am solicitat, de asemenea, o revizuire a zonelor de câini și să se încadreze unele dintre ele în ZRC, prevăzând, printre altele, proiecte de reintroducere de care s-ar bucura zonele învecinate, pe baza experienței Croației vecine.
După doi ani, nimic din toate acestea nu s-a realizat, dimpotrivă, continuăm să asistăm la „jocul de părți” al celor care pretind că gestionează teritoriul cu tactici care rezolvă problema contingentului, legată de simple chestiuni de oportunitate politică, ignorând o proiect strategic deoarece garanţiile succesului sunt pe termen lung.
Astăzi, în ATC RM2, asistăm la a enesa, grăbită, soluționare a unei „non-probleme” cu aruncarea nesăbuită de iepuri în apropierea perioadei de dresaj de câini și în ajunul deschiderii din septembrie.
Un pas greșit politic stângaci, chiar mai mult decât fauna sălbatică, întrucât expune lumea vânătorului la criticile legitime ale „ceilalți”, cu procedurile de contestație aferente, condamnând iepurii nou lansați la o exterminare mizerabilă.
Enalcaccia di Roma nu este acolo și se distanțează de funcționarea ATC RM2 care denunță nepăsarea și lipsa de profesionalism, considerând acest lucru un act prodrom la ieșirea definitivă dintr-o comedie care continuă să repropună la nesfârșit jocul părților.
UNIUNEA ENALCACCIA PT
SECȚIA PROVINCIALĂ A ROMA