Federcaccia: Macerata, prea multă dezinformare cu privire la reținerea porumbelului pe teritoriul provincial, mai bine de lămurit.
Referitor la articolele apărute în presa locală în ultimele zile: „La Civitanova se împușc porumbei. Locuitori în alertă”, „Impușcături în mediul rural din Civitanova Alta. Începe tragerea la porumbei. Totul obișnuit” merită precizat că porumbelul de oraș reprezintă forma domestică a speciei sălbatice „Columba Livia”. Avizul emis de ISPRA (Institutul Superior pentru Protecția și Cercetarea Mediului) din 05 februarie 2009 cu nota 005042 evidențiază modul în care situația juridică a porumbelului orașului (soiul domestic Columba Livia) a fost modificată în temeiul Sentinței nr. 2598 al Secției Curții de Casație. III Penală din 26 ianuarie 2004, care, având în vedere că potrivit art. 2 din Legea națională 157/1992, „speciile de mamifere și păsări ale cărora există populații care trăiesc stabil sau temporar în stare de libertate naturală pe teritoriul național” fac parte din fauna sălbatică obiect al protecției Legii, stabilește că porumbelul de oraș trebuie să fie și el asimilat animalelor sălbatice întrucât „trăiește în stare de libertate naturală pe teritoriul național”.
Porumbelul pasager sau cei crescuți din motive alimentare sau sportive aparțin în continuare speciei domestice sau domesticite. Din această sentință rezultă, printre altele, că referința pentru gestionarea conflictelor imputabile porumbelului orașului trebuie identificată în Legea națională din 11 februarie 1992 nr. 157, privind „Regulamentul pentru protecția faunei sălbatice homeoterme și pentru exercitarea activităților cinegetice”. În baza paragrafului 2 al art. 19 din legea sus-menționată, Regiunile și prin delegare Provinciile au dreptul de a efectua controlul faunei sălbatice: pentru o mai bună gestionare a patrimoniului zootehnic, pentru protecția solului, din motive de sănătate, pentru selecția biologică, pentru protejarea patrimoniului istoric -artistic, pentru protejarea zoo-agro-silviculturii si a productiei piscicole.
Prin urmare, ceea ce este relatat de mass-media nu trebuie în mod absolut confundat cu „excursii de vânătoare” și cu atât mai puțin cu „tragerea la porumbei” (printre altele interzis acum de zeci de ani), întrucât porumbelul nu se numără printre speciile vânabile și perioada în care vânătoarea. activitatea este permisă în perioada 10 septembrie – 25 februarie cu limitări de timp, specii, animale și metode. Așadar, acum se efectuează doar controlul faunei supranumerare și în special pentru porumbel, în prezența pagubelor asupra culturilor, semnalate de asociațiile agricole, așa cum se prevede expres de art. 7 din Legea regională nr. 1995/XNUMX.
Subiecții însărcinați cu operațiunile sunt Gărzile de vânătoare dependente de Provincie; aceștia din urmă pot face uz de proprietarii și administratorii terenurilor pe care sunt implementate planurile de control, cu condiția să dețină licență de vânătoare, precum și de păduri și gardieni municipali dotați cu licență de vânătoare, paznici de vânătoare voluntar, de către operatori. autorizat de provincie prin cursuri pregătitoare pentru managementul faunei sălbatice dotate cu permis de vânătoare. În timpul acestor operațiuni sunt respectate toate reglementările în vigoare privind siguranța publică, folosind întotdeauna cea mai mare precauție, atenție și prudență, mai ales într-un teritoriu antropizat precum cel al fâșiei de coastă.
Controlul faunei supranumerare este un element important pentru gospodărirea teritoriului și pentru protecția culturilor agricole. Fauna sălbatică este o moștenire indisponibilă a statului și, prin urmare, este un atu al întregii comunități, dar daunele aduse culturilor sunt compensate fermierilor din teritoriul administrat de ariile teritoriale de vânătoare folosind taxele plătite de vânători.
Nazzareno Galassi
Vicepreședinte provincial al Federcaccia Macerata
(5 aprilie 2014)