Federcaccia Sicilia a depus contestație împotriva Planului regional de vânătoare a faunei sălbatice valabil pentru perioada 2013-2018.
Consiliul Regional al Federației Italiene de Vânătoare și Federația de Vânătoare a Regiunilor Europei au prezentat un apel la TAR Palermo împotriva Planului Regional de Vânătoare pentru Faunei Sălbatice 2013-2018. Mai jos publicăm o notă explicativă a contestației în cauză întocmită de Avv. Angelo Russo care explică impecabil motivele care ne-au condus la cerere. (Președintele, Giuseppe La Russa). Federația Italiană de Vânătoare, Consiliul Regional al Sicilia și Federația Regiunilor de Vânătoare din Europa, singurele asociații de vânătoare din Sicilia, cu asistența juridică a Avv. Nunziello Anastasi și Avv. Angelo Russo, au depus un recurs judiciar în fața Tribunalului Administrativ Regional din Sicilia, secția Palermo împotriva Planului regional de vânătoare pentru animale sălbatice 2013/2018, Decretul consilier 139 Gab din 8 august 2013 al Departamentului de resurse agricole și alimentare din Regiunea Sicilia, cu care a fost emis Calendarul de vânătoare 2013/2014, Decretele Consiliului nr.3961 și nr.3965 din 30 august 2013 ale Departamentului de Resurse Agricole și Alimentare din Regiunea Sicilia, prin care a fost reglementată activitatea de vânătoare în insulele Ustica, din Pantelleria, în arhipelagul Egadi și în arhipelagul Eolian, Decretul de evaluare 3962 din 30 august 2013 al Departamentului de Resurse Agricole și Alimentare din Regiunea Sicilia, cu care a fost reglementată activitatea de vânătoare în Arhipelagul Pelagie, Decretele Assessoriali / Gab 145 146 / Gab din 17 septembrie 2013 al Departamentului de Resurse Agricole și Alimentare din Regiunea Sicilia, cu carevânătoarea a fost reglementată în arhipelagul Egadi și Eolian și DDG 442 din 10 august 2012 al Directorului General al Departamentului Regional pentru Teritoriu și Mediu, Departamentul Mediului, al Regiunii Siciliane, cu care a fost exprimată avizul VAS (evaluare strategică de mediu) , integrat cu V.INC.A. (Evaluarea impactului asupra mediului) privind planul regional de vânătoare a faunei sălbatice din regiunea siciliană.
Dispozițiile menționate anterior au fost contestate în părțile în care:
a) interzice și/sau limitează în mod nejustificat și ilegitim exercițiul de vânătoare în porțiunile de teritoriu din afara siturilor rețelei Natura 2000, și în special în cele care se încadrează în insulele mai mici;
b) interzice și/sau limitează în mod nejustificat și ilegitim exercitarea activităților de vânătoare în siturile rețelei Natura 2000, și în special în cele care se încadrează în insulele mai mici;
c) limitează numeric accesul vânătorilor rezidenți în siturile Natura 2000, și în special în cele ale insulelor mai mici;
d) interzice vânătoarea în insulele Marettimo (arhipelagul Egadi), Salina, Panarea, Alicudi, Filicudi, Stromboli (arhipelagul Eolian).
e) interzice și/sau limitează vânătoarea pe insula Lampedusa și Linosa.
În fața unui Plan de vânătoare a faunei sălbatice (care în următorii cinci ani, trebuie amintit, va constitui o condiție prealabilă pentru emiterea calendarelor individuale Venator) care penalizează excesiv și nejustificat pentru Vânători, ultimul bastion în fața inerției regiunii în a fost apelul către TAR Palermo pentru a recunoaște plângerile formulate de Federația Italiană de Vânătoare și de Federația de Vânătoare a Regiunii Europei împotriva programării ilegale de vânătoare. Motivele de apel sunt numeroase și extrem de complexe. În primul rând, s-a evidențiat că procedura de emitere a PRFV prevede obținerea obligatorie a unui aviz prealabil de către comisia legislativă competentă a ARS.
Comisiile legislative a III-a și a IV-a, după cum se știe, și-au exprimat opinia solicitată cu privire la proiectul de Plan transmis, formulând reclamații precise și detaliate, precum:
- Calculul incorect al suprafeței agrosilvopastorale.
- Calculul incorect al indicelui de densitate cinegetică.
- Încălcarea art. 21, alin.1, lit. c L. 157/1992.
- Discriminare intolerabilă împotriva vânătorilor din insulele mai mici.
- Anormalitatea interdicțiilor de vânătoare plasate în siturile Natura 2000 și în zonele învecinate.
- Abordarea ideologică, neîntemeiată pe criterii tehnico-biologice, a studiului și evaluării impactului asupra Planului propus.
- Încălcarea art. 1, alin.5 bis, L. 157/1992.
Departamentul propunător, împărtășind constatările celor două Comisii legislative, a propus aprobarea Planului întocmit de Departamentul de Intervenții Structurale pentru Agricultură în conformitate cu DDG 442/2012 al ARTA și amânarea implementării obligațiilor consecvente către observatiile formulate in acest sens de comisiile III si IV legislative ale ARS. Dincolo de erorile procedurale foarte evidente săvârșite de Direcție, s-a acordat un spațiu amplu, în contestație, contestării opțiunilor tehnice ale Direcției, sancționând cu siguranță exercițiul cinegetic dincolo de orice măsuri previzibile. O atenție deosebită a fost acordată ilegitimității constatate în DDG 442 din 10/8/2012 care reprezintă, după cum se știe, evaluarea raportului de mediu și a rezultatelor și rezultatelor consultărilor prevăzute de art. 15 Decretul legislativ 152/2006. În cadrul DDG 442/12, absolut nejustificată și ilegitimă este impunerea, printre prescripțiile generale implementate prin Planul Faunei Sălbatice, de a aplica criteriile minime uniforme la care se face referire în Decretul Ministerial 17/10/2007 al Ministerului la porțiunile de IBA din exterior. APS-ul Mediului Teritoriului și Marii, fără nicio motivare cu privire la motivul acestei limitări.
Printre cele mai semnificative ilegitimități constatate în PRFV și în DDG 442/12 evidențiem:
- interzicerea vânătorii pentru Insula Marettimo, având în vedere suprafețele teritoriale limitate disponibile pentru vânătoare, interconectarea dintre ariile protejate și cele nesupuse restricțiilor, prezența simultană a păsărilor marine și a altor faune protejate, precum și pentru insuficiența în documentația PRFV a datelor utile pentru a exclude absența interferențelor semnificative asupra siturilor protejate;
- interzicerea vânătorii pe întreg teritoriul insulei Linosa pentru toate speciile, altele decât iepurii sălbatici, pentru a atenua impactul asupra avifaunei care menține o prezență ridicată a speciilor protejate în perioada de vânătoare și ținând cont de fragmentarea ridicată și de limitarea Tasp disponibilă pentru vânătoare.
În susținerea tezei defensive a asociațiilor reclamante, s-a subliniat că, având în vedere criteriile uniforme de definire a măsurilor de conservare, în temeiul Decretului ministerial 17/10/2007 al Ministerului Mediului, măsurile minime nu prevăd orice interdicție de vânătoare pentru APS caracterizate prin prezența coloniilor de păsări marine, dar o serie de alte măsuri de precauție care nu au nicio legătură cu vânătoarea. Ceea ce reiese din PFRV, se subliniază în recurs, este o abordare departe de a fi științifică a subiectului, care pare să sufere, în mod nepotrivit, de o atitudine orientată ideologic. Pentru a confirma acest lucru, interzicerea vânătorii în arhipelagul Insulelor Eoliene este absolut lipsită de motivație și asta și pe baza observației că TAR Palermo a afirmat în repetate rânduri că în APS (și cu atât mai mult în SIC) există nicio interdicție absolută a vânătorii.
În plus, recursul nu putea să nu sublinieze alte profiluri de ilegitimitate ale PRFV 2013 - 201, menționând că, în ceea ce privește planificarea faunei sălbatice, scopul principal al unui Plan de vânătoare a faunei sălbatice trebuie să fie gestionarea optimă a resurselor faunei sălbatice, care poate fi urmărite printr-o serie de acțiuni adecvate pentru menținerea populațiilor de specii sedentare la un nivel satisfăcător, pentru menținerea sau îmbunătățirea habitatelor destinate găzduirii acestor specii sau păsări migratoare, pentru protejarea adecvată a anumitor tipuri de habitat sau specii prioritare.
Obiective care, bineînțeles, trebuie identificate a priori prin asigurarea acțiunilor pe care Planul intenționează să le urmărească (de exemplu: crearea de Oaze de repopulare și capturare, înființarea de centre de producție a vânatului în scopul repopulării, destinația unei anumite zone). sau a unui teritoriu anume de protecție, reducere a speciilor dăunătoare), față de care Studiul de Incidență trebuie să identifice principalele efecte pe care le pot avea asupra Sitului Natura 2000, ținând cont de obiectivele de conservare ale acestuia.
De asemenea, în recurs s-a pus mare accent pe chestiunile de lungă durată și nerezolvate referitoare la calculul eronat al suprafeței agrosilvopastorale (pe care Direcția insistă să nu dorească să le înțeleagă după sensul pur faunistic) în condițiile în care, din calculul de regional SASP, realizat în cadrul Planului Faunei Sălbatice, unele zone nu au fost excluse, ocupând un procent semnificativ din teritoriu:
1) aşezări extraurbane industriale şi de producţie artizanală;
2) terenuri de fotbal, atletism, tenis;
3) soluri și artefacte remodelate;
4) hipodromuri;
5) terenuri de golf;
6) cimitire;
7) aşezări comerciale suburbane;
8) aşezări militare;
9) centrale electrice;
10) piste de curse și piste de motocross;
11) zone pentru distribuția apei;
12) depozite de fier vechi și autovehicule;
13) zăcăminte de carieră;
14) roci goale;
15) sere, a căror incidență este considerabilă mai ales în estul Siciliei.
Ilegitimitate similară a fost contestată în ceea ce privește calculul eronat al suprafeței agrosilvopastorale destinată protecției, subliniind că Curtea Constituțională (sentința nr. totuși interzisă, precum, de exemplu, zonele tampon rutiere, cele din jurul clădirilor rurale etc. Planul Faunistic, prin urmare, într-un mod nedrept opresiv pentru vânători, nu s-au luat în calcul aceste fâșii tampon în calculul suprafețelor închise vânătorii cu consecința că eroarea, implicit, este estimată la aproximativ 448 hectare pentru fiecare clădire, pentru o suprafață totală. de aproximativ 1997 de hectare cu impact în consecință asupra calculului densității cinegetice.
Un alt profil de ilegitimitate a fost identificat și în eroarea evidentă a calculului indicelui de densitate cinegetică. Tot din acest punct de vedere, PRFV a mortificat în mod nerezonabil cererile legitime ale vânătorilor.
Dacă este adevărat, de fapt, că art. 14, alin.3, din Legea 157/1992, a încredințat ministrului agriculturii sarcina stabilirii indicelui de densitate cinegetică minimă pe teritoriul național, indice constând din raportul dintre numărul de vânători și suprafața agrosilvopastorală națională, acesta este logic să credem că Planurile Faunei Sălbatice ale Regiunilor nu ar fi putut prevedea indici de densitate minimă mai mici decât cei stabiliți de Ministrul Agriculturii și pe baza acestor indici ar fi trebuit să subdivizeze teritoriul regional în teritorii omogene de vânătoare, pentru a garantează o presiune cinegetică în mod tendențial uniformă pe întreg teritoriul regional.
În Sicilia, art. 22 alin.4 LR 33/1997 definește indicele de densitate cinegetică medie ca „raportul dintre numărul de vânători rezidenți în Sicilia și teritoriul regional agrosilvopastoral”. Indicele maxim de densitate de vânătoare, pentru fiecare ATC, sau numărul maxim de vânători admisibili, trebuie comparat cu indicele mediu. Din nerespectarea flagrantă a acestei interpretări, deși elementară și evidentă, Planul Faunei Sălbatice 2008-2013 a identificat indicele de densitate prin raportarea numărului total de vânători la suprafața totală a Regiunii.
Rezultatul este evident aberant și nedrept și penalizator în mod nedrept mai ales pentru vânătorii insulelor mai mici, grav afectați printre altele de identificarea TASP supus protecției pe bază regională, fără distincție între provincii și insule mai mici. Este deci evident că neexcluzând din calcul toate teritoriile excluse vânătorii, nu se poate realiza repartizarea optimă a vânătorilor pe teritoriu, pe de altă parte compromisă de nefericita împărțire a acestora în actualele Zone Teritoriale de Vânătoare.
Federațiile reclamante, pentru aceste considerații foarte evidente, consideră că Planul Faunei Sălbatice și DDG ARTA 442/2012 au ratat în mod flagrant obiectivul principal al planificării faunei sălbatice, adică repartizarea practic rațională a vânătorilor în raport cu resursele disponibile, atât dintr-un din punct de vedere teritorial.atât din punct de vedere strict faunistic. Eroarea macroscopică a Administrației constă în luarea la cunoștință a unei indicații - cea a DDG 442/2012, art. 2 alin.1 - ceea ce reprezintă o anormalitate reală și o contradicție vădită în termeni: într-adevăr, nu există conceptul de densitate maximă efectivă de vânătoare, care cu atât mai puțin poate fi egală cu indicele de densitate maximă de vânătoare al unui ATC.
Ilogicitatea acestor prevederi reiese, însă, cu atât mai evidentă când luăm în considerare particularitatea teritoriului arhipelagurilor întrucât ATC-urile în care sunt organizate insulele mai mici au o extindere teritorială limitată și se învecinează cu mare, cu consecința că vânătorul rezident. într-unul dintre aceste ATC-uri este aproape obligat să desfășoare activități de vânătoare pe teritoriul de reședință. Concentrarea majorității acestor vânători în câteva hectare nu numai că face inutil orice Indice de Densitate (minim, mediu sau maxim), dar constituie și o sursă de anumite daune mediului.
În concluzie, Federația Italiană de Vânătoare și Federația de Vânătoare Regiunile Europei își exprimă opoziția fermă față de alegerile făcute în Planul Regional de Vânătoare pentru Faunei Sălbatice și, deocamdată, se angajează, în interesul exclusiv al vânătorilor sicilieni, să solicite Consilierii convocarea unui tabel tehnic pentru a face modificările necesare la Plan în timp util pentru pregătirea Calendarului de vânătoare 2014 - 2014. (Avv. Angelo Russo)
(25 noiembrie 2013)
Federația de vânătoare