Goffredo Grassani - „Creșterea populației de mistreți în provinciile noastre de nord-est nu este rezultatul imisiilor, ci se datorează de-a lungul anilor unor indivizi prolifici care provin în principal din Slovenia vecină. Iată textul memoriului care tinde să transforme ceea ce ar putea fi o problemă într-o resursă economică și alimentară.”:
"Dat fiind acel mistreț este o resursă care trebuie gestionată ca toate celelalte specii de vânat și nu respinsă așa cum este propus de:
- Regiunea Marche: utilizarea aruncatoarelor de flăcări;
- WWF: aruncarea lupului:
- Președintele Confagricoltura: intervenția Armatei;
- LAC: sterilizare (vezi articolul din Bruno Modugno : "Degetul în ochi: capătul mistreților”, Publicat în previzualizare de portal www.cacciapassione.com)
Considerat că în sine aceste propuneri sunt în contrast cu spiritul și dictaturile articolului 1 din Legea 157/92, care vorbește de protecție și conservare;
se pot emite câteva linii de intervenție:
1) - monitorizarea de ansamblu a teritoriului;
2) - studiul şi analiza reducerilor din teritoriile învecinate;
3) - determinarea NO și a zonelor cu cel mai mare risc de avarie agricolă și rutieră;
4) - identificarea locurilor potrivite pentru livrarea animalelor sacrificate;
5) - suspendarea interzicerii vânătorii cu faruri;
6) - suspendarea interzicerii vânătorii în zilele de marți și vineri;
7) - capcane de captare pentru orice transfer în zone adecvate.
În ceea ce privește suspendarea interzicerii vânătorii în zilele de marți și vineri, constat:
Este una dintre competențele Regiunii noastre, prin prisma statutului său special. Tăcerea cinegetică a fost desființată de ceva vreme în Tirolul de Sud, tocmai din cauza acestei prerogative.
Această interdicție – reafirmată de Legea 157/92, cu siguranță nu se încadrează în principiile fundamentale ale sistemului de stat, pe care chiar și Regiunile cu statute speciale trebuie să le respecte.
Iar Legea 157/92 nu este o lege de reformă economico-socială, chiar dacă o anumită literatură juridică (Gorlani, „Vânătoarea programată”, p. XIX) susține contrariul, fără să demonstreze fără echivoc.
Această convingere provine mai ales din faptul că „Comisia Parlamentară pentru Probleme Regionale” și-a exprimat un aviz favorabil Legii-cadru 157/92 (la vremea încă Proiectul Legii nr. 2854), tocmai pentru că „în raport de competențele Regiunilor cu autonomie specială, nu constituie o normă de reformă economică/socială conform statutelor respective” (vezi Anexa 2).
De asemenea, Sentința Curții Constituționale nr.366 din 27.7.92 (MO 33 - I ^ seria specială 5.8.92) a precizat că doar „principiile referitoare la participarea autorităților locale la înființarea și gestionarea ariilor protejate”:
Prin urmare, cel puțin pentru situație de urgență, Regiunea ar trebui/ar putea permite uciderea mistreților și în cele două zile în cauză.”
Goffredo Grassani