O practică străveche, s-a adaptat bine la schimbările din societate și este încă una dintre cele mai iubite și practicate discipline nu numai în Italia, ci în întreaga lume. Motivele sunt culturale, sociale și economice.
O pasiune străveche de care omul nu s-a scuturat niciodată, cea a vânătorii a experimentat de-a lungul secolelor diferiți stimuli, care au evoluat mână în mână cu progresul social, cultural și economic. Faptul că și astăzi vânătoarea nu este doar îndrăgită de un număr din ce în ce mai mare de sportivi, ci mai ales practicată cu o constanță surprinzătoare, sugerează că legătura dintre om, vânătoare și teritoriu este profundă și atavică.
Ceea ce este surprinzător mai presus de toate este faptul că astăzi nu doar locuitorii din mediul rural sau din munți, ci mai ales cei care respiră orașul în fiecare zi, cu haosul și frenezia lui, sunt implicați în vânătoare. Evadarea de weekend este eliberatoare, relaxantă, satisfăcătoare, ca să spun într-un cuvânt, îți permite să închizi priza!
Totuși, ceea ce pare neclar este de ce, în ciuda schimbărilor grele la care societatea a fost supusă de-a lungul secolelor, vânătoarea este încă atât de populară.
Motivele sunt multe și de natură diferită, în principiu se poate afirma că vânătoarea este un fenomen cultural, care creează nu numai apartenența la grup și la teritoriu, ci mai ales o asociere între iubitorii aceleiași discipline. Vânătoarea este, până la urmă, tradiție, legende, folclor, respect pentru natură și animale și ritualuri ceremonioase care trăiesc și astăzi în acțiunile și poveștile vânătorilor. Gândiți-vă la vânătoarea de mistreți, o vânătoare străveche, alcătuită din cronometrare precisă, organizare, ordine și respect pentru cel mai iubit și de temut animal din pădure, mistretul. Popoarele antice l-au reprezentat în minunate fresce din stâncă, în Roma de ieri a fost provocat cu săbii și sulițe, iar astăzi este vânat și acum cu aceeași pasiune. O lume străveche se învârte și în jurul practicii vânătorii, un stil de viață pe care oricine o practică îl prețuiește și nu intenționează să-l uite: filosofia oboselii, a vieții sănătoase, a sacrificiului, a respectului, gustul vieții în aer liber, provocarea constantă împotriva sinelui și a confortului modernității.
Dacă motivația culturală este una dintre cele mai puternice, chiar și cea de mediu este capabilă să-și facă auzită vocea. Cei care practică această disciplină străveche au ca principală dorință, adesea inconștientă, să se întoarcă să trăiască în contact deplin cu natura, să o redescopere și să o cunoască dacă se poate. Vânătoarea este și astăzi una dintre cele mai populare modalități de redescoperire a naturii, o oportunitate excelentă de exercițiu fizic și de folosire sănătoasă a timpului liber.
Înțeleasă și trăită în acest sens, vânătoarea este o activitate capabilă să stimuleze într-o anumită măsură o reînnoită cultură a mediului și în cazul vânătorilor care respectă regulile, vânătoarea va deveni o practică ecologic durabilă dacă nu chiar indispensabilă pentru acel echilibru natural pe care îl este bine să fie respectat. Protecția biodiversității este unul dintre obiectivele vânătorului, DOC desigur, și că vânătoarea este cea mai veche și mai eficientă modalitate de a menține raportul numeric om-animal în echilibru perfect.
Moment important de socializare, este imposibil de uitat că și astăzi activitatea de vânătoare este capabilă să dea un impuls pozitiv economiilor locale și regionale. Activitatea indusă care gravitează în jurul vânătorii astăzi mai mult decât ieri este cu adevărat remarcabilă: gândiți-vă doar la îmbrăcămintea vânătorului, la accesoriile necesare, la câini de vânătoare și alimentația lor, la turismul de vânătoare etc.
Chiar și astăzi muncitorul, profesorul, vânzătorul, jurnalistul, când își pot abandona activitatea cotidiană și își pot folosi timpul liber cu vânătoarea, abandonează stresul cotidian, tensiunile, și intră într-o zi în contact cu natura, armonioasă, parfumat și uitat în contact perfect cu pământul care ne găzduiește.