Oferim un scurt rezumat al opiniilor altor iluștri tehnicieni. Luca Pedrotti (Livigno, 2007 Uncza): „nici și zonele protejate nu trebuie să se închidă!”. Guido Tosi, profesor universitar Insubria: „necesitatea managementului faunei sălbatice/vânătoarea pentru a evita riscurile de braconaj și eventualele boli”.
Un alt exemplu este reintroducerea ibexului în Parcul Național Triglav din Slovenia. Eliberarea a fost urmată de intervenția imediată la vânătoare, așa cum se obișnuiește în Slovenia (Veljko Varicak Caccia Alpina, martie/aprilie 1990): „un factor important este că din prima zi de eliberare începem cu uciderea sanitară a tuturor exemplarelor care prezintă orice semne de boală, vătămare sau sunt în mod evident debilitate. În acest fel, noii populații i se permite să se întărească.”
În 2006, ca parte a „Proiectului Marmolada Ibex”, datorită finanțării Safari Club International - Capitolul italian (în special a lui Gianni Castaldello) și a muncii Corpului Silvic de Stat (și în special a lui Paolo De Martin, mai expert în animale sălbatice din Friuli Venezia Giulia), 11 animale au fost colectate în zona Tarvisio și eliberate pe Marmolada, cu efect pozitiv. Evenimentul a fost mediatizat amplu de canalul „Vânătoare și Pescuit”, dar nu de către presă care a avut grijă să nu sublinieze că evenimentul a fost posibil prin finanțarea vânătorilor Clubului Safari.
Din punct de vedere tehnic, colecția acestor animale înseamnă că populația de ibex Tarvisio este pregătită pentru gestionarea faunei sălbatice/vânătoare. Din raportul lui Paolo De Martin, „Situația ibexului în pădurea Tarvisio” (Valcanale Verde – martie/aprilie 1989) reiese că, în zece ani, odată cu introducerea inițială a 18 animale (9 masculi și 9 femele), au avut loc 35 de naşteri (17 masculi şi 18 femele), 4 pierderi, cu un rămas pe teritoriul a 45 de exemplare, care s-au alăturat coloniilor existente la Bovec, pe Triglav şi în Parcul Prealpilor Iulieni. Astăzi, în zona Tarvisio există aproximativ 7/800 de ibeci fiși.