Asociația Italiană pentru Sălbăticie îi scrie o scrisoare deschisă către Lipu „De ce vă opuneți vânătorii?”
Scrisoarea AIW către Lipu: „Sunt un membru fidel, poate unul dintre cei mai vechi ca număr de înregistrare având Cardul N. 7765/1971. Adică m-am alăturat la doar câțiva ani de la înființare. Evident că am împărtășit mereu activitatea LIPU în apărarea păsărilor și a habitatelor acestora; Cu toate acestea, nu am împărtășit niciodată angajamentul său împotriva vânătoare, mai ales când se bazează nu pe fapte și motivații concrete, ci pe poziții de bunăstare a animalelor, care de multe ori nu au nicio legătură cu apărarea păsărilor și cu atât mai puțin cu cea a habitatelor lor. Deci, dacă doriți, în afara scopului său statutar principal. Pentru mine, apărarea păsărilor a însemnat întotdeauna apărarea speciilor pe cale de dispariție. Că au existat și sunt cei care practică vânătoarea în formele ei legitime și prevăzute de legi, vânătoarea de specii de păsări care nu sunt pe cale de dispariție pentru mine nu a însemnat niciodată o problemă; în orice caz, putem discuta dacă este etic sau nu să vânezi păsări precum Chaffinch, doar pentru a da un exemplu, dar cu siguranță nu pentru că specia este pe cale de dispariție. În practică, despărțindu-mi mereu dragostea și interesul pentru protecția speciilor aflate în pericol de dispariție de ceea ce este o poziție pur animală, deci adesea inconsecventă, având în vedere că multe alte probleme amenință avifauna și mai ales dispariția habitatelor, printre care și urbanizarea teritoriilor. Asta ținând cont de faptul că mulți vânători în timp ce practică vânătoarea sunt și oameni demni preocupați de protecția mediului, atât de mult încât și ei pot fi considerați conservatori.
Înainte de a intra în LIPU însă, m-am alăturat Societății Naționale Americane Audubon, de la care de aproape cincizeci de ani primesc periodic, scrisori și comunicate de presă (și astăzi e-mailurile), admirând angajamentul său puternic în apărarea păsărilor din ' America și habitatele lor (există sute și sute de Sanctuarul lor, Centrul Naturii, Rezervația Naturii, adică mediile naturale au cumpărat dolar pentru dolar pentru a păstra colțuri prețioase ale naturii. Ei bine, Societatea Națională Audubon nu a fost niciodată împotriva vânătorii! a fost de mult timp de când creatorul și fondatorul său (George Bird Grinnel) a fost vânător!
Dar astăzi LIPU îmi scrie, în calitate de membru, spunându-mi minciuna sau, mai bine, făcându-mă să cred, că este și că a fost. Procedând astfel, interpretând o inițiativă care dacă avea sens în zorii asociației (vorbim despre sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea) când a creat „Contele de Crăciun” prin care le-a cerut vânătorilor să numere păsările în loc să omoare. ei (era o tradiție în Ajunul Crăciunului), apoi în curând au terminat-o; un sens care de fapt a încetat mai târziu, când vânătoarea de păsări s-a redus la speciile vânabile prin lege. În practică, așa cum este cazul astăzi în Italia, având în vedere că vânătoarea de păsări mici a devenit aproape o vânătoare endemică de puține locuri și puține specii și practicată de puțini vânători: o întrebare mai etică și animală decât una de protecție substanțială și , cu atât mai puțin , conservare.
Printre altele, în scrisoarea sus-menționată, printre rezultatele LIPU (doar LIPU?) este menționată „apărarea rețelei Natura 2000”, ignorând să le spună Membrilor că în realitate această rețea de „zone protejate” (care este și nu este deja demarcată democratic așa cum ar fi făcut-o în America!) Uniunea Europeană nu a solicitat niciodată o interdicție de vânătoare a acestora, care de fapt nu se aplică, întrucât într-adevăr nu este prevăzut nimic de conservare adevărată în ele.
Revenind la Societatea Națională Audubon și poziția acesteia, repet, deloc anticaccia, se cuvine să menționăm faptul că unul dintre cei mai autoriți editorialisti ai revistei sale (revistei Audubon) este un vânător, Ted Williams, un jurnalist care căci revista respectivă a scris numeroase articole cu autoritate și reportaje actuale despre vânătoare și importanța acesteia în apărarea spațiilor naturale și pentru controlul speciilor de animale a căror creștere excesivă pune în pericol specii minore și mai rare de păsări.
Acest lucru este de fapt adevărat, chiar dacă actualilor lideri ai LIPU s-ar putea să nu le placă.
Murialdo, 13 ianuarie 2015
Frank Zunino
Secretar general al Asociației Italiene pentru Sălbăticie