La cioara cu gluga aparține ordinului Passeriformes, familia Corvidae. Impreuna cu Corb negru, este una dintre cele două subspecii ale cioară prezent în Italia. În ciuda formei foarte asemănătoare cu membrii familiei, se distinge ușor de ceilalți corvide datorită livrei clar bicolore, cu spatele și părțile inferioare de culoare gri deschis, iar capul, gâtul, aripile și coada negre. Mascul și femela nu se pot distinge ca aspect. Lungimea corpului este între 44 și 51 cm, în timp ce anvergura aripilor variază între 84 cm și un metru. Zborul este de obicei drept, cu bătăi continue; uneori, de la distanta, datorita caracteristicilor zborului si formei, cel cioara cu gluga a fi confundat cu un răpitor, deși alunecarea este mult mai instabilă și nesigură decât cea, de exemplu, a Falconiformes. Turmele, mai limpezi și mai vizibile în timpul sezonului rece, au un aspect mai „ordonat” decât cele ale corbului comun; formate adesea și din alte specii, se întâlnesc pentru a se dedica hranei. Grupurile se adună, umflându-se seara în timp ce se îndreaptă spre căminele comune. cioara cu gluga, și în consecință și organizarea sa socială complexă, depind de nivelul înalt al abilităților cognitive: este, de fapt, o specie deosebit de inteligentă, înzestrată cu o ingeniozitate ieșită din comun și un instinct înnăscut de tip explorator. Acolo cioara cu gluga are o teritorialitate foarte pronunțată, cu o societate bazată pe cupluri teritoriale și grupuri de indivizi care nu se reproduc, formate din adulți imaturi sau nepereche (Rolando, 1995). Dezbaterea asupra statutului sistematic al celor două forme este încă în desfășurare (cioara cu gluga și C. nera): în prezent sunt considerate ca două subspecii.
CORNACCHIA GR: Habitat și zonă de răspândire
Extrem de adaptabil, the cioara cu gluga cuibărește în aproape toate mediile deschise cu prezența unor arbori împrăștiați: de exemplu, peisajul rural (chiar și intens cultivat), plantații de câmpie, parcuri și grădini; în Valea Po corbi cenușii se folosesc adesea şi culturile de plop. Ambele sexe participă la construcția cuibului. Acolo cioara cu gluga frecventează și habitate puternic antropizate sau degradate; este omnivor și mănâncă de la deșeuri la insecte, de la fructe la puieți de alte specii, de la ouă la trup și chiar din deșeurile gropii de gunoi; se pare totuşi că dieta de primăvară constă în principal din substanţe vegetale (Rolando, 1995).În Europa cuibăreşte continuu în Peninsula Scandinavă, în Scoţia, Irlanda şi în toate ţările din Est; este in schimb inlocuit cu Corb negru in Anglia si in toate tarile de la vest de Germania, pana in Portugalia. Specia este în principal sedentară, dar în Europa de Nord sunt cunoscute mișcări ale unei anumite entități: iarna, de fapt, unele populații se deplasează din Scandinavia în Belgia, Olanda, estul Angliei (Rolando, 1995). Migrațiile la scară mică conduc indivizii către zonele de iernare total incluse în aria de reproducere a speciei (Macchio et al., 1999). In Italia cioara cu gluga este larg răspândit în toată țara, cu excepția arcului alpin, aria de competență a cioara neagră; întreaga centură prealpină sau zonele de fund de văi ale zonei alpine constituie zona de hibridizare între cei doi corbi. Mișcări ocazionale de natură neregulată sunt cunoscute și pe teritoriul național (Meschini & Frugis, 1993).
CORNACCHIA GR: Mărimea și tendința populației
Estimarea populatiilor europene de cioara cu gluga e Corb negru fluctuează între minim 6 milioane și maxim aproximativ 20 milioane perechi. În Italia este cunoscută o estimare globală de aproximativ 110-520.000 de perechi reproducătoare, cu o tendință în general stabilă (Heath și colab., 2000) sau o creștere (Italia de Nord), legată de fenomenul de urbanizare (Rolando, 1995). Cele mai mari densități italiene au fost găsite în habitatele agricole din Valea Po (până la 32,1 perechi/km2; Meschini & Frugis, 1993).
GRAY CORNACCHIA: Conservare și management
La cioara cu gluga este o specie protejată și nu este supusă niciunei amenințări; Statutul său favorabil depinde și de capacitatea sa de a căuta hrană și de adaptabilitatea lui la orice tip de habitat, chiar și la cele mai degradate și create de om. În unele zone italiene, unde cioara cu gluga atinge densitatea maximă (de exemplu în Valea Po), a făcut recent obiectul unor intervenții de reducere a populațiilor prin sacrificarea plantelor cuibăritoare, din cauza daunelor produse culturilor, în special porumbului în timpul germinării și maturării (Brichetti & Fasola). , 1990). Acolo cioara cu gluga considerat și distrugător al cuiburilor altor specii (în special cuibărind pe sol), în virtutea capacității sale de prădător față de pui și ouă (Rolando, 1995).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni