Il Wigeon aparține ordinului Anseriformes, familia Anatidae, păsări acvatice cunoscute sub numele de rațe. The Wigeon este inclusă în grupul așa-numitelor „rățe de suprafață”, deoarece își scufundă capetele doar pentru a se hrăni și nu intră complet sub apă. Este o rata de marime intermediara, cu lungimea corpului intre 45 si 51 cm si aripa de aproximativ 75-86 cm. Sexele au caracteristici diferite. Masculul din Wigeon se caracterizează prin penaj cenușiu, cap maro cu fruntea gălbuie, pieptul roz și ciocul scurt albastru ardezie; femela din Wigeon este maroniu, asemănător cu cel al altor specii de rațe de suprafață (de ex Mallard), care se disting însă prin dimensiunile inferioare ale corpului și ale ciocului, gâtul mai scurt, capul rotunjit și coada mai ascuțită. In zbor (cu decolare aproape verticala, nu foarte rapida dar sustinuta de un batut rapid al aripilor) pe aripi apar pete mari albe la nivelul umerilor. De asemenea, formează stoluri foarte mari, care zboară în dezordine, cu schimburi de altitudine, balonare și aruncări între indivizi. În locurile de hrănire se adună la Lichica. The Wigeon este cea mai terestră dintre rațe și se oprește adesea pe pământ, unde este capabilă să meargă și să alerge repede. Are ciocul și gâtul scurt, care dau putere pentru a prinde vegetația și au adaptat speciile la pășunat, precum gâștele.
FLUIER: Habitat și raza de distribuție
Il Wigeon cuibărește în oglinzi de apă dulce deschise și puțin adânci, cu o floră plutitoare emergentă care nu este prea densă și curenți rari. Își construiește cuibul pe pământ, printre vegetația densă care tinde să-l acopere. Exclusiv vegetarian și erbivor, the Wigeon se hrănește mai ales cu ierburi terestre, sau cu fragmente de plante smulse din lichide. Este adesea întâlnită în timpul „pășunului” în apele de mică adâncime, pe malurile de noroi și în jurul bazinelor de apă; în timpul zilei se adună în grupuri mari compacte (adesea împreună cu Mallard e Codon) care se opresc în ape adânci. În timpul migrației și iernarii, cel Wigeon frecventează cu precădere zonele de coastă, deschise și bogate în vegetație, atât pe mare, cât și în apele interioare; existența unor extinde mari noroioase sau nisipoase este de asemenea importantă (Brichetti & Fracasso, 2003). Specii migratoare și parțial sedentare, în Europa Wigeon cuibărește de preferință în zonele boreale și subarctice și iernează în două zone distincte (nord-vestul Europei și zona Mediteraneo-Mării Negre). În Italia, unde cele două subzone se suprapun, este în esență o specie migratoare și iernantă; rapoartele de cuibărit sunt rare și ocazionale, între Veneto și Emilia Romagna (aproximativ 10 perechi în Deltă), probabil legate de persoane cu dizabilități care nu pot migra. Mișcările de toamnă ale Wigeon ele apar între sfârșitul lunii august și decembrie, cele de primăvară între februarie și aprilie și privesc indivizi care vin în Italia pentru a petrece iarna din nordul Rusiei și din zona Caspică (Brichetti & Fracasso, 2003). Până în anii 80 specia de Wigeon a fost inelată doar ocazional pe teritoriul național, cu o creștere ulterioară a capturilor, rămânând în același timp în limite modeste, limitate la coastele toscane și la indivizii iernați (Macchio et al., 1999).
FLUIER: Mărimea și tendința populațiilor
Populaţiile europene de Wigii reproducerea a fost estimată într-un număr de perechi cuprins între 260.000 și 350.000. Contingentele totale de iernare din Europa sunt în schimb estimate la aproximativ 1,5-1,7 milioane de indivizi, cu o creștere netă între anii 70 și 90 (Brichetti & Fracasso, 2003). În Italia, aproximativ 70-100.000 de indivizi iernează, cu concentrații maxime situate în zonele umede ale Adriaticii superioare și Puglia.
FLUIER: Conservare și management
Hrănirea erbivoră obligă animalele să se hrănească timp de 12/16 ore pe zi, făcându-le deosebit de vulnerabile (Fornasari și colab., 1992). The Wigeon aparține unei specii preponderent maritime și costiere, suferă mai puțin decât alte păsări acvatice pierderea habitatelor umede interne (în special apă dulce) din cauza lucrărilor de reabilitare. The Wigeon este una dintre ratele cele mai supuse presiunii cinegetice, din punct de vedere al numarului de indivizi vanati si din punct de vedere al sensibilitatii la deranjament; cu toate acestea, în anumite limite, pare capabilă să reacționeze pozitiv la acest tip de stres. Conservarea Wigeon este legată de existența și întreținerea zonelor de hrănire, în special a zonelor de maree mică, de coastă și lagunare; în plus, o importanță primordială este gestionarea atentă a vânătorii, cu o reducere în a doua jumătate a sezonului de iarnă, când indivizii nu se pot hrăni suficient noaptea (adică când perturbarea este minoră). Spre deosebire de alte Anatide, este esențial ca specia să mențină zone acvatice mari, nefragmentate, adăpostite pentru odihna în timpul zilei, capabile să găzduiască stoluri mari (Brichetti et al., 1992).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni