Il Fagian aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae, păsări practic terestre cu livre adesea multicolore și de dimensiuni variabile. Sexele au caracteristici diferite. Masculul din fazan are penajul brun-roșcat, cu tendința de a căpria pe laterale, cu burta negricioasă; are o petă deschisă pe spate și întunecată pe laterale. Capul și gâtul sunt negricioase, cu reflexe de culoarea sticlei; în jurul ochiului există o zonă mare goală de culoare stacojie. Caracteristic pentru este coada foarte lungă (în medie aproximativ 20-25 cm). Are ciocul de culoarea fildeșului și picioarele negre. Culoarea masculului este însă destul de variabilă, depinzând și de eliberarea continuă în scop de vânătoare a exemplarelor de reproducție aparținând diferitelor rase. Femela, in schimb, are o culoare de camuflaj, maro-cenusie, pestata cu ceruf si negricios pe tot penajul corpului. Dimensiunea la mascul variază de la 66 la 89 cm, dintre care până la 50 de cozi, femela este puțin mai mică (53-62 cm). Zborul lui fazan este zgomotos și zgomotos, mai ales în timpul decolării, dar rareori continuă și zgomotos. În zborul Fagian este inconfundabil prin forma sa, determinata de coada lunga; cu toate acestea, el preferă să alerge, destul de repede, ca un comportament de evadare. Este o specie de observare si recunoastere usoara, datorita marimii, penajului, vocalizarilor si purtarii sale.
FAGIAN: Habitat și gamă de distribuție
Il Fagian cuibărește pe pământ, sub vegetație joasă. Preferă zonele naturale deschise, culturile, tufișurile și pădurile rare, culturile de arbori (zonele marginale) și stuf, de la câmpie la deal, dar și la munte, ajungând uneori până la 1500 m sl;m; în orice caz prezenţa apei este importantă. Puțin specializat, cel Fagian se hrănește cu părți verzi și semințe ale unei mari varietăți de plante (inclusiv cele cultivate), integrând dieta cu insecte (mai ales importante la tineri).Caspică până la Marea Neagră.De aici deja în epoca romană a fost introdus mai întâi în Italia. , apoi în toată Europa, iar mai târziu în diverse părți ale lumii. Astăzi cel fazan este acum naturalizat în multe regiuni. Acum este răspândită în toată Europa centrală și de sud. Răspândit în toată peninsula italiană (cu excepția zonelor cu o altitudine mai mare), este prezent într-un mod discontinuu, și probabil nu stabil, în unele regiuni sudice și absent de pe insule. The Fagian aparține unei specii cuibărătoare și sedentare, chiar dacă în raza originală sunt cunoscute mișcări neregulate ale unei anumite entități (Brichetti et al., 1992). Majoritatea inelelor italiene ale speciei se referă la proiecte specifice, cu marcarea animalelor eliberate în sălbăticie; aceasta determină și o neregulă în distribuția capturilor pe parcursul anului. Cele mai importante locații de captură sunt concentrate în principal în regiunile nordice și, în al doilea rând, cele din centru (Macchio et al., 1999).
FAGIAN: Mărimea și tendința populației
Populaţiile europene de Fazani se estimează că există între 3,7 și 5,6 milioane de cupluri, dintre care majoritatea (1,6-1,7 milioane) sunt prezente în Anglia; peste tot specia pare stabilă, dacă nu în creștere locală (Heath et al., 2000). Este dificil de estimat contingentul real de reproducție în Italia, deoarece multe populații fluctuează puternic în urma repopulării și sacrificării continue. Cu toate acestea, este o chestiune de câteva mii de perechi Fazani. Densitățile maxime (peste 1 individ la hectar) sunt atinse în zonele protejate ale zonelor de câmpie irigată și zonelor inundabile; aceste subpopulații sunt totuși complet sau aproape izolate unele de altele (Brichetti et al., 1992).
FAGIAN: Conservare și management
Specia de Fagian nu este considerat amenintat si nu este protejat. Mortalitatea adulților este determinată de diverse cauze, inclusiv boli, deficit de hrană (în anumite condiții și zone) și prădarea de către diferite specii de păsări (de ex. cioara cu gluga) și mamifere (de ex. Vulpe), care afectează mai ales în faza de ecloziune. Având în vedere difuzia largă și valorile mari ale densității naționale, specia nu prezintă probleme deosebite de conservare; un regulament de retragere a fazan ar putea favoriza în continuare prezența și stabilitatea populațiilor (Brichetti et al., 1992). În plus, ar fi indicat să se reducă sau să se suspende operațiunile de repopulare acolo unde există coexistența unor specii mai vulnerabile și mai delicate (ex. potârnichie cenușie o potârniche roșie), cu care Fagian ar putea interveni (Brichetti & Fasola, 1990).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni