Cocoșa și Rutele de Migrație: Pasăre nocturnă atractivă, datorită cercetărilor limitate în domeniu, și astăzi cocoșul face un mister din dinamica sa migratorie, complexă și sugestivă care mișcă milioane de vânători în timpul anotimpurilor intermediare.
Mai cunoscut sub numele fermecător de Regina Pădurilor, the cocoș este bine cunoscut in toata Europa, in Asia si in insulele spalate de Atlantic pe care se cuibareste de obicei. Italia este, de asemenea, onorată cu prezența sa în special în timpul toamnei și primăverii.
Caracterizat printr-un penaj roșcat care nu prezintă diferențe majore între exemplarele masculi și femele, acesta se dovedește a fi foarte mimetic și ajută la cocoș pentru a găsi un adăpost sigur printre frunzele uscate.
Te va surprinde să descoperi că această pasăre, a cărei greutate poate oscila între 320 și 450 de grame, adoră să trăiască pe pământ și preferă singurătatea decât compania. Poate fi întâlnit cu o oarecare simplitate în pădure, habitatul preferat al cocoșilor, în tupus și în general în mediile în care este prezent un anumit grad de umiditate. Nu ar fi o greșeală să o numim pasăre nocturnă deoarece dimineața se odihnește ferită de pădure, în timp ce noaptea se mișcă și vânează. Cocoșul se hrănește în principal cu larve și anelide, iar puietul său tipic durează între 20 și 22 de zile. Imediat după împerechere, femela va împacheta un mic cuib unde de obicei nu vor fi depuse mai mult de 4 ouă și femela va avea în continuare grijă de pui exclusiv pentru cel mult o lună.
Aspectul deosebit de interesant privind cocoșul este cel legat de mișcările sale și rutele sale de migrație anuale. Este bine de subliniat că nu există studii aprofundate în acest sens și că majoritatea informațiilor disponibile astăzi se referă la datele obținute din sonerie.
Printre cele mai interesante cercetări efectuate asupra mișcărilor păsării, cea finanțată de Universitatea din Oxford din 2008, dedicată aprofundării „Migrației și ecologiei de iarnă a cocoșului eurasiatic”.
Studiul în cauză a arătat că 90% din populația cocoșului european cuibărește în principal în Rusia, Belarus și Scandinavia, fără a disprețui Finlanda, Suedia, Norvegia, Polonia și țările baltice și într-o măsură aproape neglijabilă (comparativ cu alte regiuni) în Italia.
Studiul englez se concentrează în principal, evident, pe migrațiile care afectează Insulele Britanice, evidențiind tendința către o migrație pe termen scurt care implică Anglia și Irlanda. De asemenea, este bine documentată migrația pe termen scurt, care vede cocoșii din interiorul francez ca protagoniști deplasându-se mai spre sud, spre Maroc sau Spania.
Scopul migrației este cel valabil pentru toate animalele: protejarea supraviețuirii nu numai a speciei, ci și a indivizilor singuri, sezon după sezon și, mai ales, facilitarea reproducerii.
În general, numite migrații lungi vezi în schimb cocoșii abandonează zonele de cuibărit pentru iernare, îndreptându-se spre Vest, Sud-Vest, Sud și Sud-Est. Locurile de iernat se caracterizează în mod normal prin prezența unor păduri mari umede și dense, prezente în vestul Franței și de-a lungul coastei Atlanticului, în Spania și de-a lungul lanțului Pirineilor.
Alte zone de iernare caracteristice sunt reprezentate de bazinul Mediteranean, incluzând Africa de Nord, Peninsula Balcanică, Marea Neagră și bazinele Mării Caspice. Punctele de migrație asiatică sunt în schimb considerate zonele de la est de Urali, până în Vietnam și India.
Evident, Italia, atât peninsula cât și insulele majore, este, de asemenea, o zonă deosebit de lovită de cocoșii în timpul iernarii. Se pare că în mod obișnuit cocoșii care iernează pe coasta Tireniană, în timpul toamnei, preferă să meargă spre sud, traversând Adriatica și Apeninii. Ei vor merge apoi spre nord în timpul primăverii, urmând partea de vest a Apeninilor pentru a se îndrepta în cele din urmă spre Slovenia, Ungaria și Belarus.
Din păcate, studiile desfășurate până acum se bazează, după cum s-a menționat deja, aproape exclusiv pe inelarea cocoșilor, dar din cauza deficitului de constatări și a recaptărilor, informațiile sunt categoric limitate și nu foarte precise.
De altfel, tehnica inalatii ofera singurele indicatii ale locului in care s-a desfasurat aceasta si cea a locului tragerii, spunandu-ne foarte putine despre directiile luate si miscarile cocoaselor in diferitele faze ale migratiei.