15 MILIOANE DE EURO nu au fost de ajuns! Au cheltuit-o pentru a studia Ursul Marsican în ultimii zece ani: Corpul Silvic de Stat, Ministerul Mediului, Regiunile Abruzzo și Lazio, Parcul Național Abruzzo, Universitatea La Sapienza, Uniunea Europeană, WWF și, de asemenea, un filantrop cetățean american. Rezultate în scopul protecției sale? ZERO! Acum căutările au fost închise (se spun ei!). Nu l-au salvat pe urs, dar cu siguranță, cel puțin în practică, s-au creat numeroase locuri de muncă pentru cercetători și salarii generoase pentru coordonatori: un adevărat chilipir! Atunci trebuie să vii cu mai multe (cercetare)! Pe 4 martie va avea loc o nouă întâlnire la nivel înalt la Roma, din nou pentru a încerca găsirea unei soluții care să prevină dispariția Ursului Marsican, acum redus, conform estimărilor optimiste, la mai puțin de 50 de exemplare împrăștiate în tot Centrul. Italia. Obiectiv? Crearea unei bănci de spermă (creșterea conservatoare o numesc, pentru că sună mai bine în engleză!). Ideea va sfârși cu siguranță prin a-i face pe plac politicienilor, care atunci când simt mirosul de bani sunt mereu dispuși să finanțeze orice inițiativă, mai ales dacă angajamentul este abstru și neclar cui să i se adreseze banii. Nu spunem motivele, dar sunt de înțeles. Între timp, este urgent să readucem caruselul în joc!
Cu toate acestea, nu se pot găsi câteva zeci de mii de euro pe an care să fie folosiți pentru semănat de pământ pentru ca culturile să fie pierdute în favoarea Ursului. Ca să nu mai vorbim de plata daunelor lupilor și urșilor cel puțin în zona parcurilor Abruzzo unde prădarea lupului ajunge să ajute indirect și ursul. Prea simplu, prea banal, prea evident, prea popular și prea rural și... prea rezonabil. Vrei să-ți pui studiile universitare?!
În Trentino au făcut chiar „patru ani de cercetări și 256 de interviuri în 400 de pagini” pentru a descoperi apa fierbinte (adică că ursului îi este frică de om!). Suntem în vârf, dacă nu ridicoli! Deci, să continuăm cu reproducerea de conservare. Dacă nimic altceva, vom avea destul de mulți urși domestici (cineva îi va numi ulterior „problematici”), siguri că pentru a-i introduce în mediul înconjurător și/sau a le rezolva problemele (pentru asta au creat deja o echipă, educată la sunetul profesorilor și cursurilor de studii!) vor fi apoi alocați alți bani.
Suntem mai simpli, mai practici și, credem noi, rezonabili:
1. Control turistic strict, cu închidere absolută tuturor, a nu puține teritorii sălbatice care trebuie rezervate ursului, fără nicio excepție.
2. Cultivarea evidentă a terenurilor agricole, acum practic toate abandonate, cu culturi de apărat prin construirea „gardurilor Finamore”.
3. Încurajarea păstoririi ovinelor, astăzi din ce în ce mai abandonată și/sau interzisă, eventual cu inițiative directe de management din partea autorităților publice (cu plata rapidă a daunelor și rambursarea crescătorilor a tuturor pierderilor directe și indirecte ale lupilor și urșilor).
4. Controlul sever, cu reducerea drastică a prezenţelor, a mistreţului (dar şi a căpriorului) în zona Parcului şi în zonele înconjurătoare.
5. Blocarea absolută a oricărui proiect de dezvoltare urbană în afara zonelor locuite și locuibile (sau zonelor D ale Parcului) în zona de habitat primar a ursului.
Frank Zunino
Secretar general al Asociației Italiene pentru Sălbăticie
fost primul cărturar în domeniul ursului marsican
(3 martie 2014)
Ați putea dori, de asemenea ..
