Ungulatele amenință și populația foarte valoroasă a Zerynthia cassandra, fluturele lui S. Piero. Acest fluture splendid trăiește doar într-o zonă foarte restrânsă zona Elbei, o insulă pe care fusese văzută în 1932 de un grup de cercetători germani, în zona Portului Marciana, iar apoi a dispărut, până a fost găsită. peste 70 de ani mai târziu, în 2008, de Ornella Casnati și savantul Leonardo Dapporto, care apoi i-au constatat științific unicitatea. Raportăm un text al Dr. Leonardo Dapporto care descrie rezultatele studiului de la Universitatea din Florența. „De câte ori ne-am spus că fluturii și licuricii dispar?
Gândiți-vă doar la efectul parbrizului curat, pentru care în ultimii ani călătorind pe autostradă ni se întâmplă rar să zdrobim cu mașina sute de insecte, așa cum s-a întâmplat adesea în trecut. Dar pentru a trece de la sentimente la certitudini și mai ales de la certitudini la acțiuni pentru a contracara acest declin evident de care aveți nevoie mare studiu și multă dăruire. Un exemplu vine din activitățile desfășurate în Parcul Național Arhipelagul Toscan pentru conservarea prețioasei populații de Zerynthia cassandra de pe insula Elba. Susținuți de diverse proiecte finanțate de Parcul Național și Ministerul Tranziției Ecologice, cercetătorii Departamentului de Biologie al Universității din Florența, condus de dr. Leonardo Dapporto și Legambiente Arcipelago Toscano încearcă de ani de zile să înțeleagă dacă acest fluture splendid este în criză pe insulă și ce strategii pot fi puse în aplicare pentru a-l proteja.
Din 2017, cercetătorii urmăresc această populație mergând în fiecare an pe insulă pentru a număra ouăle de Zerynthia depuse pe frunzele Aristolochiei, o plantă foarte rară cu care se hrănesc larvele. După ce am clarificat că larvele de fluturi se găsesc în cea mai mare parte pe plante însorite la marginea tufișurilor, din 2019, în colaborare cu Legambiente, a început o activitate de micro-intervenție care vizează curățarea manuală a unor mici suprafețe de mărăcini în care plantele Aristolochia erau deja prezente, dar sufocate de vegetație. Aceste intervenții au produs mari beneficii fluturilor în acest sens orice zonă mică de un metru în rază curățat, a găzduit în medie larvele produse de câțiva fluturi.
Cu toate acestea, măsurătorile ouălor au permis și o evaluare importantă a impactului unui turmă de capre înființată în 2019 lângă unul dintre siturile clasice din Zerynthia, la câteva sute de metri de orașul San Piero in Campo. Această activitate masivă a caprelor a redus foarte mult suprafața tufișurilor, scoțând plantele Aristolochia din marginea lor și a împiedicat complet înflorirea plantelor erbacee care produc nectar cu care se hrănesc adulții. Graficul de mai jos arată clar că, în timp ce în zonele tratate cu tăieturi țintite numărul de ouă a crescut de-a lungul anilor, în zonele folosite intens de capre numărul a scăzut cu aceeași cantitate (nivelul central indică numărul mediu de ouă prezente pe fiecare plantă în fiecare an, valorile pozitive sunt deci site-uri care trebuie considerate bune, valorile negative site-uri care trebuie considerate nu bune). Site-urile unde nu s-a luat nicio măsură sunt în medie sub medie, dar fără variații majore în timp.
Ce ne învață aceste date? În primul rând, acea biodiversitate trebuie monitorizată pentru a înțelege cum funcționează și pentru a lua măsuri pentru a o proteja. În plus, ne dau măsura deimpactul ungulatelor transportate de om pe populațiile de insecte prezente pe o insulă unde aceste mamifere mari nu ar fi prezente în mod natural. Un alt element util, pășunatul caprelor ar putea fi o amenințare în perioada de depunere a icrelor (martie-iunie) în timp ce în restul anului ar putea fi utilă menținerea zonei curate de arbuști. Acum, dacă pe de o parte Parcul și Asociațiile vor putea indica ciobanului conducere atentă a turmei în imediata apropiere a incintei, nu va fi la fel de ușor de gestionat prezența altor ungulate invazive pe insulă.
Nimeni nu poate convinge muflonii și mistreții să evite zonele cele mai prețioase pentru speciile pe care dorim să o protejăm și trebuie să ne resemnăm cu o alegere maniheică: reduce considerabil prezența acestor animale până la eradicarea de pe insulă sau pierde o parte dintr-o biodiversitate care s-a acumulat pe Elba cu un drum unic din ziua originii sale.” (Parcul Național Arhipelagul Toscan).