A vâna noaptea și a face asta cu arcul reprezintă un risc nu numai pentru fauna protejată, ci și pentru oameni. The WWF Abruzzo spune că este „deconcertat” de prevederile regulamentelor aprobate de consiliul pentru vânătoare de selecție de mistreți care a primit avizul favorabil al ISPRA (Institutul Superior pentru Protecția și Cercetarea Mediului). Regulamentul prevede că ungulatele pot fi vânate până la miezul nopții chiar și cu arcul și cu ajutorul surselor de lumină, cum ar fi vizoarele cu infraroșu, televizoarele terminus, torțele și farurile. O politică greșită, încă o dată, pentru WWF pentru că lucrul cu adevărat „deconcertant”, scrie într-o notă, „este faptul că vânătoarea (selecție sau altfel) continuă să fie considerată ca singurul mijloc de a limitarea daunelor provocate de mistreți, fără a emite ipoteze și a planifica pe scară largă orice altă acțiune care are în vedere asigurarea siguranței culturilor agricole sau reducerea riscului de impact cu autovehicule.
Continuăm doar să extindem perioadele și metodele de recoltare a mistreților care acum pot fi vânați practic pe tot parcursul anului și cu fiecare metodologie de vânătoare, dar cu siguranță nu vedem rezultatele scontate în ceea ce privește limitarea populației.” „Vânătoarea de noapte ar trebui, de asemenea, evaluată cu atenție din cauza riscului de perturbare pe care îl poate provoca restului faunei sălbatice, mai ales în acest moment. când sezonul de reproducere nu s-a încheiat încă complet și pericolul său pentru cetățeni”, comentează asociația care amintește că în februarie a organizat o conferință despre managementul mistreților împreună cu Universitatea din Teramo, aducând în atenția publicului 80 de publicații științifice, privind impactul activității de vânătoare asupra structurii populației de mistreți.
Conferință în cadrul căreia, citând unele studii, s-a reținut că dacă este adevărat că vânătoarea de mistreți este prima vânătoare de moarte a animalului, este și adevărat că aceasta s-a dovedit până acum inutilă în reținerea lui fără a avea în vedere că aceasta acționează asupra diferitelor grupuri de sex și vârstă în moduri diferite de la mortalitatea naturală cu efect de scădere a speranţei medii de viaţă a animalelor şi de întinerire a populaţiilor. Un alt studiu demonstrează modul în care vânătoarea declanșează răspunsuri în biologia reproductivă a speciei care, împreună cu disponibilitatea trofică crescută, determină o creștere a productivității populațiilor, continuă WWF și că în orice caz vânătoarea are consecințe asupra demografiei vânătului. populaţiilor şi poate influenţa şi comportamentul spaţial al grupuri familiale deoarece pierderea unei femele dominante poate duce la o instabilitate spațială mai mare în rândul indivizilor supraviețuitori.
Ar exista atunci un fel de răspuns compensator din partea speciei: cu cât vânezi mai mult, cu atât mai multe femele nasc pe parcursul anului, ceea ce însă nu se întâmplă acolo unde activitatea de vânătoare este limitată. În cele din urmă, există un studiu care a constatat că chiar și sacrificarea selectivă dintr-un punct fix poate perturba structura populatiei atât de mult încât să deranjeze împerecherea, fertilitatea și raportul dintre sexe ale descendenților care poate fi distorsionat. „În esență, zeci de studii științifice au arătat că speranța de a reduce numărul de mistreți bazându-se exclusiv pe vânătoare este greșită și iluzorie, totuși consiliul regional – conchide Filomena Ricci, delegată WWF Abruzzo – continuă să intervin în gestionarea mistretului într-o manieră haotică, mărește perioadele de vânătoare pe tot parcursul anului și al zilei, lărgește posibilitățile metodelor de vânătoare folosind și arcul, tehnică niciodată folosită în Abruzzo.
Pe scurt, se pare că procedăm prin a oferi cadouri vânătorilor fără a ține cont de faptul că acest tip de management în vigoare de zeci de ani nu are rezultatul dorit. Este timpul ca problema să fie abordată cu date și dovezi științifice în mână și să fie experimentată alte tipuri de intervenții în zonă, cunoscută și practicabilă, pentru siguranța terenurilor agricole și a infrastructurilor liniare” (Pescara).