Il Snipe aparține grupului Charadriiformes, familia Scolopacidae. Lungimea corpului între 25 și 27 cm, mai mică decât cea Cocoș de lemn dar mai mare decât Frullino (ambele specii cu morfologie foarte asemănătoare); cel becatina are o dimensiune și o culoare asemănătoare cu Croccolone, de care însă se deosebește prin forma mai puțin masivă și ciocul drept mai lung și mai subțire, care este, de asemenea, caracteristica distinctivă fundamentală. Penajul pe spate și pe cap este maro și crem, cu dungi și pete negre și roșiatice; banda luminoasă centrală de pe cap îl diferențiază de Whisk. Penele cozii au puțin alb (un alt caracter distinctiv). The becatina este o specie timidă, greu de observat de aproape; este mai ușor de identificat când se mișcă, în special în timpul comportamentului de zbor, adesea în grupuri: acesta este caracterizat printr-un zbor lung și pășunat, de obicei în zig-zag, și prin apeluri dure pe care Snipe emite în timpul decolării. În zbor i becatina burtica albă fără bare și două dungi clare pe suprafața inferioară a aripilor sunt vizibile, iar ciocul este menținut îndreptat în jos. În timpul curtarii masculii efectuează zboruri în luptă, producând fluieraturi rapide și puternice datorită frecării aerului cu exteriorul. cârmaci, ținute foarte larg depărtate.
SNIPE: Habitat și zonă de distribuție
Il becatina frecventează mlaștini, pajiști cu apă, pajiști umede și culturi inundate, mai ales în sezonul rece. Își construiește cuibul printre ierburi și papuri, uneori în mijlocul Ericei. The becatina se hrănește noaptea în soluri moi și umede, unde își cufundă ciocul subțire în căutarea viermilor și a insectelor; Este importantă și prezența denivelărilor sau tufișurilor ierboase, care sunt capabile să ofere adăpost și o vedere bună asupra zonelor deschise; pentru Snipe accesul la apele de mică adâncime, fie că sunt calme sau curgătoare, este de asemenea esențial. Specie monogamă, cu îngrijire părintească de către ambii părinți, se întâlnește de obicei în grupuri mici. The becatina cuibărește în tundrele centurii boreale și temperate, din zonele joase ale Siberiei până în Islanda și Insulele Britanice, unde unele populații sunt sedentare. Sezonul de iarnă își petrece sezonul în zonele umede din vestul Europei și din bazinul mediteranean, în Orientul Mijlociu, în sudul Asiei și, în grupuri mari, în Africa de la sud de Sahara. În timpul migrațiilor este prezentă și în zonele antropizate și pe coastele marine, mai ales când gerul atinge apogeul și temperaturile sunt prea reci. În Italia, becatina este un migrator regulat, vizitator de iarnă și reproducător sporadic; puținele rapoarte izolate de cuibărit se referă la regiunile nordice ( estuarele Pianura Padana, Delta del Po, Ticino și Adda). Prezența speciei în țara noastră în timpul migrației este considerabilă, cu un număr mare de capturi în stații situate atât în situri de coastă, cât și în zonele umede interioare, în regiunile continentale și peninsulare și în Sardinia; vârful fluxului migrator al becatina apare în timpul mișcărilor post-reproductive, în special între sfârșitul lunii iulie și sfârșitul lunii septembrie, în timp ce un alt vârf relativ este înregistrat în luna noiembrie (Macchio și colab., 1999).
SNIPE: Mărimea și tendința populațiilor
Cele mai mari contingente de reproducție se găsesc pe teritoriile fostei Uniuni Sovietice, estimate la câteva milioane de perechi, și în nordul Europei, cu aproximativ 800.000 de perechi de becatina; în restul zonei sale de cuibărit sunt distribuite aproximativ 50.000 de perechi, concentrate în principal în Germania (13-20.000 perechi) și Polonia (15-25.000 perechi). În multe ţări europene populaţiile de becatina sunt stabile, atat din punct de vedere numeric, cat si din cel al zonei de distributie; fenomene de scădere accentuată au avut loc în perioada cuprinsă între anii 70 și 90, de exemplu în Țările de Jos, Slovenia, Elveția și Ucraina.
SNIPE: Conservare și management
Specia de becatina nu este amenințată conform categoriilor europene de amenințare și nu este protejată. Specia din Lombardia este legată de pajiștile marcatoare, care dispar treptat în ultimele decenii din cauza schimbării practicilor agricole; probabil şi ca o consecinţă a acestui fenomen contingentele de iernare ale Snipe. În orice caz, întreținerea zonelor mlăștinoase cu vegetație erbacee și miriște inundate în lunile de iarnă ar putea fi intervenții utile pentru conservarea acestei specii (Vigorița și colab., 2003a).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni