Il Căprioare aparține ordinului Artiodactyla, Familia Cervidae, mamifere mari erbivore cu „coarne” de foioase, de fapt din țesut osos. Este cel mai mic reprezentant al familiei, cu lungimea corpului de 100-130 cm si inaltimea la greaban de 60-80 cm; greutatea, in functie de varsta si regim alimentar, poate varia intre 21 si 25 kg la masculi si intre 20 si 23 kg la femele. Părul adulților este brun-roșcat la sfârșitul primăverii, dar cenușiu-brun în alte perioade ale anului; căderea hainei are loc în aprilie-mai și în octombrie. Tineri caprioare sunt pătate cu alb. La ambele sexe, pe partea inferioară a spatelui este evidentă o pete de păr alb, mai ales iarna, în formă de rinichi la mascul și de pete în formă de inimă la femelă; coada este foarte scurta. Masculii sunt echipati cu o treapta osoasa formata din tije scurte decorate cu trei puncte (numite oculare, vertex si rapie), la baza caruia se afla un inel marit si robust; stadiul de creștere sezonier cade în timpul iernii și crește din nou primăvara, între martie și aprilie. The caprioare are manifestări vocale limitate, constând dintr-un „lătrat” (cu sensul de alarmă) și un fluier, emis de ambele sexe cu nasul și audibil până la 200 m; la acestea se adaugă câteva variante (gemete, ţipete de frică) iar masculul, în timpul curtarii, emite un „zdrăgănător” caracteristic (Spagnesi & De Marinis, 2002). Masculii se maturizează în jurul vârstei de 3 ani, în timp ce femelele în vârstă de 1-2 ani. Sezonul reproductiv se încadrează în perioada iulie-august; odată fertilizată, femela este capabilă să oprească dezvoltarea embrionului până la sfârșitul iernii (ianuarie). În acest moment se reia dezvoltarea și cei mici caprioare (de obicei 2 sau 3) se nasc între mai și iunie; adesea acestea sunt lăsate singure în primele zile de viață în timp ce mama ține în apropiere, apropiindu-se doar pentru alăptare. Femelele care nu au fost fertilizate vara pot fi încă fecundate în noiembrie.
Căprior: Habitat și zonă de distribuție:
Tipic zonelor marginale, cel caprioare locuieşte preferenţial în zonele stufoase care evoluează spre lemn. Dotat cu o bună adaptabilitate, the caprioare se întâlneşte şi în medii rar împădurite sau în medii rurale deschise intercalate cu păduri şi gard viu, din zonele cu climat mediteranean până la limita vegetaţiei arboricole, cu excepţia zonelor excesiv de înzăpezite sau mlăştinoase. The caprioare activ în orele de răsărit și apus dar, în comparație cu Cerb, activitatea sa durează mai mult dimineața și începe mai devreme după-amiaza. Datorita dimensiunii reduse a stomacului fata de marimea corpului, este foarte selectiva in alimentatie, hranindu-se doar cu alimente vegetale cu un continut ridicat de energie, precum frunze, frunze, muguri, varfuri si ghinde. The caprioare preferă brazii argintii printre conifere și stejari, carpenul și ulmul printre copacii cu frunze late; cu toate acestea, se hrănește și cu leguminoase și esențe de flori, în timp ce lasă afară ierburile. Teritorială mai ales în perioada reproductivă, iarna caprioare tinde să formeze grupuri de indivizi de ambele sexe, numeroși în medii agricole deschise dar de dimensiuni reduse și cu caracter familial în zonele împădurite (Prigioni et al., 2001). Subspecia europeană (C. c. capreolus) este răspândită în toată Europa, cu excepția celor mai extreme latitudini. În Italia există două subzone separate: una, distribuită continuu, acoperă întregul Arc Alpin, Apeninii Ligurici și Lombardi și reliefurile provinciilor Asti și Alessandria și include aproximativ 75% din totalul populației naționale; celălalt merge de-a lungul crestei Apeninilor tosco-emilieni (Spagnesi & De Marinis, 2002). Alte nuclee de caprioare, cu densitate redusă, dar în expansiune locală, se întâlnesc în Piemont, Val d'Aosta, Abruzzo, în Gargano și în Sila. Reintroducerile sunt în curs de desfășurare în alte regiuni (Prigioni et al., 2001).
Căprior: Mărimea și tendința populațiilor:
În Italia sunt în total aproximativ 120-130.000 caprioare, cu tendinta de crestere numerica. Până în secolul al XVIII-lea, specia a fost prezentă într-un mod larg răspândit și continuu în toată Italia continentală și Sicilia; mai târziu, din cauza persecuţiei omului, cel caprioare a suferit o scădere și o contracție progresivă a zonei (Spagnesi & De Marinis, 2002). Tendința a început să se inverseze începând cu anii 60, când populațiile naționale au recolonizat multe zone din cauza abandonului activităților rurale, cu o consecință a îmbunătățirii mediului, și a reglementării colectării directe. În prezent, cele mai mari densități (până la 40 de capete/km2) sunt atinse în Apenini, în regiunile din centrul Italiei, chiar dacă populațiile locale nu ating încă valorile potențiale (Spagnesi & De Marinis, 2002).
Căprior: Conservare și management:
Il Căprioare nu este considerată o specie pe cale de dispariție, în special în porțiunile central-nordice ale ariei naționale, unde starea de conservare se îmbunătățește în mod clar (Spagnesi & De Marinis, 2002). În multe situații locale însă, în virtutea teritorialității sale înalte, cel caprioare este foarte sensibil la condițiile de supraaglomerare. Principalele cauze ale mortalității sunt prădarea, rigorile iernii și zăpada persistentă, care înlătură posibilitățile de hrană; tehnicile silvicole utilizate până în prezent și reîmpăduririle de monocultură creează, de asemenea, medii improprii pentru o specie care ocupă în mod normal habitate cu un grad bun de diversitate. Chiar și câinii (vânătoarea fără stăpân sau mistreți) se numără printre factorii de mortalitate ai caprioare, atât ca prădători direcți, cât și ca responsabili de acțiuni perturbatoare, care pot duce la investiții rutiere sau ciocniri fatale împotriva obstacolelor de diferite tipuri, precum bariere sau garduri (Prigioni et al., 2001): acțiuni care vizează reducerea drastică a fenomenului ar fi de dorit. În regiunile centru-sudice, pe de altă parte, situația este precară și s-ar acorda prioritate atât salvării nucleelor autohtone existente, cât și reintroducerii unui număr adecvat de caprioare (Spagnesi & De Marinis, 2002). Datorită densităţilor reduse nu există probleme de daune economice cauzate de animale în sectorul agro-silvic, cu excepţia cazurilor extrem de izolate (Prigioni et al., 2001).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni