Il Cerb aparține ordinului Artiodactyla, familia Cervidae, mamifere mari erbivore cu coarne osoase de foioase. Este cel mai mare Cerb prezent in Italia, cu lungimea corpului intre 160 si 220 cm si o inaltime la greaban de aproximativ 105-130 cm; coada are 12-15 cm lungime. Masculii cântăresc 130-240 kg, femelele 90-120 kg; variabilitatea este dată de mediile frecventate şi de hrana disponibilă. La adulti de cerb Blana este roșu brun vara și gri-brun iarna, în timp ce la tineri este roșu închis cu pete albe. Pe spate, în jurul cozii, o pată deschisă de culoare crem este clar evidentă. Masculii din cerb sunt mai mari decât femelele și poartă coarne puternice dotate cu un număr variabil de vârfuri, fără legătură cu vârsta; dimensiunea scenei depinde de mulți factori, inclusiv de calitatea sursei de alimentare. „Coarnele”, reînnoite anual, se pierd între februarie și aprilie și cresc din nou, ajungând la finalizarea dezvoltării în jurul lunii august. Ca și în celelalte Cervidae, creșterea are loc cu formarea de os nou acoperit cu catifea; când sunt complet dezvoltate, coarnele sunt eliberate de catifea și au o culoare foarte deschisă, care se întunecă pe parcursul anului. THE cerb sunt animale puternic teritoriale, care își marchează zonele prin urme mirositoare, cu utilizarea unor substanțe produse de glandele plasate în jurul ochilor; urme recognoscibile ale prezenței Cerb sunt, de asemenea, semne de frecare pe plante, răzuite pe pământ și făcute în formă de ghindă (Prigioni et al., 2001). În timpul sezonului de reproducere, masculii sunt deosebit de activi în obținerea și apărarea posesiei unui turmă de femele pe teritoriul lor. Competiția dintre diferiți masculi are loc în principal prin emisia prelungită de urlete, sunete audibile în special noaptea și în zori. Numai în cazul unei densități mari a populației apar confruntări reale și violente între bărbați, mai ales atunci când concurenții sunt egali în forță fizică. The Cerb formează efective variabile sezonier. Sezonul de reproducere începe în septembrie, iar femelele, care se maturizează în jur de doi ani și jumătate, de obicei dau naștere unui singur pui la sfârșitul mai-iunie. Catelul, in primele zile de viata, ramane ascuns in vegetatie si atins de mama doar in momentul alaptarii.
CPRIV: Habitat și gamă de distribuție
Il Cerb se adaptează la condiții variabile de mediu, suprafețe acoperite cu zăpadă precum zonele mlăștinoase; este capabil să trăiască atât la câmpie, cât și la munte. The cerb ocupă în primul rând suprafețe mari împădurite, atât foioase, cât și conifere, dar caracterizate în orice caz printr-o tufă densă și presărată cu poieni și pășuni; la sfârşitul primăverii-vară se ridică în altitudine până la limita vegetaţiei arboricole, folosind păşunile înalte. Are nevoie de teritorii foarte mari (10-15.000 de hectare). Utilizarea mediului variază sezonier iar porțiunile de teren folosite iarna și vara pot fi și ele foarte îndepărtate unele de altele, obligându-l să facă adevărate migrații; în general, masculii sub-adulți sunt cei care fac mișcări pe scară largă pentru a coloniza noi teritorii (Prigioni et al., 2001). Dieta lui cerb este mai lat decât Căprioare și este compus în principal din diverse tipuri de vegetație erbacee, fructe de pădure și rădăcini; iarna se hrănește cu muguri, frunze, scoarță, ghinde, castani și ciuperci, ajungând până acolo încât să afecteze culturile de cereale, cartofi, viță de vie sau pomi fructiferi. The cerb activă mai ales noaptea, când caută hrană, în timp ce ziua rămâne ascunsă în desișul pădurilor. Compoziția efectivelor variază în funcție de anotimpuri, dar organizarea de bază este matriarhală; iarna, până în sezonul de reproducere, i cerb se adună în numeroase stoluri, în timp ce vara se reduc la grupuri de 1-2 femele cu puii anului.Răspândit în toată Europa, cu diferite subspecii, în Italia este prezent din belșug în toți Alpii central-estici și, local. , în Piemont și Valle d'Aosta. În Apeninii centrali și sudici cerb este prezent cu nuclee mai puțin răspândite, dar cu tendință de expansiune (de exemplu, Pădurile Casentinesi, Parcul Național Abruzzo și Sila). De o importanță considerabilă este un nucleu rezidual din Bosco della Mesola (FE), care reprezintă epava populației originare din valea Po (Prigioni et al., 2001).
CPRIBUL: Mărimea și tendința populațiilor
Densitățile europene de cerb sunt estimați între 5 și 45 de indivizi/km2 (cu o consistență, până în anii 90, de circa 1,3 milioane de capete; Boitani și colab., 2003). Zona istorică națională cuprindea probabil o mare parte a teritoriului peninsular și Sardinia, dar începând cu secolul al XVII-lea a fost mult redusă din cauza transformărilor mediului și a creșterii persecuției directe a omului; nucleele continentale reziduale s-au extins după cel de-al Doilea Război Mondial, ajutate de imigrarea indivizilor din țările vecine (Elveția) și de operațiuni de reintroducere în toată vestul Alpilor. În prezent specia de cerb se extinde și în Italia există aproximativ 43.000 de animale (din 2000; Boitani și colab., 2003), dintre care aproximativ 34.000 concentrate în Alpi, peste 5000 în Apenini și aproximativ 2700 în Sardinia. Numai populațiile din Apenini și Sardinia nu sunt supuse vânătorii (Spagnesi & De Marinis, 2002).
Căprior: Conservare și management
Considerat neamenințat, the Cerb practic nu are pradatori naturali care sa-l contina numeric, cu exceptia lupului, in zonele in care este prezent; acesta din urmă este capabil să vâneze Cerb numai prin folosirea tehnicilor de vânătoare în grup, care sunt greu de aplicat în Italia și în cea mai mare parte a Europei (Prigioni et al., 2001). Cu toate acestea, există o concurență puternică cu căpriorul și cu capra alpină; acest fenomen atrage după sine necesitatea unui management încrucișat al mărimii populațiilor din zonele care se suprapun. The cerb suportă mai bine prezența și tulburările cauzate de câini decât căpriorul, în timp ce este influențată negativ de prezența drumurilor cu trafic intens, care limitează considerabil posibilitatea de mișcare și migrare (Prigioni et al., 2001). Cerb poate provoca pagube considerabile speciilor forestiere, prin ruperea, ruperea lastarilor sau latrat; daunele aduse culturilor sunt cauzate atât de decopertare, cât și de călcare în picioare. Pentru a evita deteriorarea habitatelor silvice, densitățile maxime ar trebui să fie cuprinse în 5-6 indivizi/km2. Odată depășit un anumit prag de densitate, populațiile pot scăpa de control, cu consecințe devastatoare pentru mediile agricole și forestiere (Prigioni et al., 2001). Contramăsurile adecvate ar putea fi, mai mult decât utilizarea gardurilor, implementarea unor intervenții de îmbunătățire a mediului precum, de exemplu, menținerea unui procent bun de foioase în păduri, tăierile periodice pentru întinerirea pădurii, crearea și întreținerea luminișurilor, cultivarea de pierdut chiar și în pădure (Tosi & Toso, 1992).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni