Il caprisă Face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae, mamifere mari erbivore dotate cu coarne permanente. Este un mamifer mare cu o forma robusta si compacta, care atinge o lungime a corpului de 100-130 cm si o inaltime la greaban de 70-90 cm; ca adult ajunge la o greutate de până la 40 (femele) sau 50 (masculi) kg. Capul de caprisă este alungit si relativ mic fata de corp, cu botul subtire; coarnele, de culoarea abanosului, sunt simple și agățate la capăt și sunt prezente la ambele sexe. Sunt două mucegaiuri, toamna (între august și octombrie) și primăvara (între aprilie și iunie) și duc la modificări ale culorii și lungimii blanii; vara acesta este maro-roscat, cu prezenta unei linii dorsale, picioare si coada mai inchise, in timp ce iarna este mult mai inchis, aproape negru; în special la masculii adulți în timpul sezonului rece este evidentă pe spate o coamă de păr foarte lung (până la 30 cm), care nu cade în timpul năpârlirii anterioare de toamnă. Fruntea și gâtul sunt clare.Datorită formei copitelor mobile (cu al treilea și al patrulea deget de la picioare separabile datorită prezenței unui pliu cutanat), caprisă se poate mișca cu agilitate chiar și pe terenuri abrupte și acoperite cu zăpadă intens. Unghiile foarte dure îi permit să îndenteze gheața, o membrană interdigitală mărește suprafața de sprijin pe suprafețele moi, iar ghearele din spate ajută la coborârea pe pante abrupte.
CAMOISĂ: Habitat și zonă de distribuție
Dintre habitatele tipic muntoase, subalpine și alpine, specia de caprisă populează pădurile de conifere sau frunze late, caracterizate prin tupus dens și presărate cu poieni, pereți stâncoși abrupți sau rigole; De asemenea, frecventează tufișuri (arin verde, rododendron, pin muntos), prerii, pământ pietros și zone înierbate deasupra liniei arborilor. În lunile de vară, femelele adulte și tinereții, în grupuri, ocupă zone deasupra limitei superioare a pădurilor, în timp ce masculii adulți, solitari, trăiesc dispersați pe tot teritoriul la altitudini mai joase. În timpul iernii însă caprisă folosiți zonele cele mai înalte ale pădurii sau pereții abrupți și vântoși orientați spre sud, care sunt mai calde și mai puțin înzăpezite. Relativ oportunist in alimentatie datorita capacitatii sale digestive, se hraneste in principal cu vegetatie erbacee (ierburi si leguminoase); în perioadele de deficit de hrană, poate mânca și lăstari, frunze și ramuri atât ale copacilor cu frunze late, cât și ale coniferelor. The caprisă Are obiceiuri diurne, totuși fiind mai activă în zori și amurg, în hrănire și călătorii și odihnindu-se în cele mai calde ore din timpul verii. Femelele speciei se caracterizează printr-o sociabilitate mai mare iar structura socială, de tip matriarhal, se bazează pe legătura mamă-copil; masculii adulți sau subadulti, în schimb, trăiesc izolați sau în grupuri foarte mici, care nu sunt stabile în timp. În timpul sezonului de reproducere se întâlnesc efective mixte; împerecherea are loc între sfârșitul lunii octombrie și decembrie iar femelele, care ajung la maturitatea sexuală la vârsta de un an și jumătate, de obicei dau naștere unui pui după aproximativ 180 de zile. După câteva ore, acesta este deja capabil să-și urmeze mama. Mortalitatea este ridicată, atingând apogeul (30-50%) în primul an de viață; durata medie de viață este de aproximativ 10 ani, iar prădătorii săi naturali sunt vulturul auriu Vulpe (pe copii) și, acolo unde este prezent, Lynx. Se pare că prezintă probleme de conviețuire doar cu cel muflon, din cauza problemelor teritoriale și de hrănire (Prigioni et al., 2001).Este răspândit în toată Europa central-estică, până în Caucaz și Turcia, cu o difuzie neomogenă ce urmărește principalele lanțuri muntoase. În Italia este răspândit destul de uniform în întregul lanț alpin, de la Friuli Venezia Giulia până la Liguria, până în provincia Savona, care constituie limita de sud-vest a lanțului (Boitani și colab., 2003).
CAMOIS: Mărimea și tendința populațiilor
Mărimea contingentelor europene este estimată la 500.000 de indivizi după schimbări ample datorate extincțiilor locale cauzate de activitatea de vânătoare, difuzie naturală și eliberări (Prigioni et al., 2001). Cele mai mari densități din Italia se înregistrează în Alto Adige (4,8 animale/100 ha) și în Piemont, unde este concentrată 62% din populația totală (Boitani et al., 2003); valorile globale cele mai ridicate sunt însă cele referitoare la unele zone protejate și rezervații de vânătoare private, unde se pot ajunge chiar și la 10-16 animale la hectar (Spagnesi & De Marinis, 2002). În țara noastră până în anii 50 s-au înregistrat contracții în suprafață și scăderi numerice la majoritatea populațiilor, în timp ce în prezent pare a fi într-o fază de expansiune generală, cu o estimare în 2000 de aproximativ 123.000 de animale italiene, față de 65.000 în 80 și la 70-75.000 în deceniul următor (Spagnesi & De Marinis, 2002). În ultimii 15 ani, populația a crescut cu o rată medie anuală de 3,5%, în special în Liguria, Lombardia și Friuli Venezia Giulia.
SUEDE: Conservare și management
Datorită obiceiurilor sale alimentare, the caprisă nu pare să provoace atât de mari pagube din cauza pășunatului excesiv, cât probleme cu reînnoirea speciilor lemnoase (de exemplu Ienupăr și Brad alb) din cauza răsfoirii excesive, mai ales în zonele de iernat unde specia atinge densități mari (Prigioni et al., 2001). ). Specia nu este protejată și este vânată; Managementul vânătorii încă influențează parțial distribuția și dinamica populațiilor din cauza prelevarii care nu sunt întotdeauna corecte din punct de vedere biologic. Sunt de dorit diferite intervenții pentru a promova conservarea caprisă: un control mai mare al braconajului și o planificare îmbunătățită a vânătorii; implementarea unor intervenții de reintroducere atente, în zone limitate și adecvate, dar greu de colonizat spontan; un control al frecvenței și calității turismului (vara, dar mai ales iarna), astfel încât să nu interfereze cu biologia speciei; un control al răspândirii muflon, o specie concurentă (Prigioni et al., 2001) Sezonul de iarnă este perioada cea mai critică a anului pentru caprisă: pentru supraviețuirea sa este deci necesară prezența și permanența unor zone de iernare suficient de mari și liniștite (Vigorița și colab., 2003a).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni